🩺 Cum ajungi să fii MEDIC și ce drum ai de parcurs
Sunt medic rezident în anul IV în specialitatea cardiologie și vreau să îți povestesc câteva lucruri pe care aproape sigur nu le știi despre o carieră în medicină. Atenție! Aceste lucruri nu sunt pentru cei în domeniu, ci mai degrabă pentru viitori studenți la medicină și, de ce nu, publicul larg interesat de subiect.
Mi-a venit ideea să pun aceste lucruri aici pe blog zilele trecute. Povesteam cu un vecin care vine dintr-un cu totul alt domeniu și era de-a dreptul șocat de ce povesteam. Am fost ignorantă să cred că toată lumea știe cu ce se mănâncă, dar uite că nu-i așa.
Ce se întâmplă în facultate?
Toate facultățile de medicină din țară sunt de 6 ani. Se dă admitere organizată la nivelul fiecărei Universități.
Primii 3 sunt considerați preclinici. Înveți multă teorie. Anatomie, fiziologie, biochimie, biofizică, microbiologie, histologie, morfopatologie, farmacologie șamd. Practic, majoritatea acestor materii se bazează pe procese și mecanisme care nu se văd cu ochiul liber.
Se dorește ca în acești ani preclinici să pui fundația.
În anul 3, totuși, există un bridge, un pod, între preclinică și clinică și anume materia de semiologie. Există partea de semiologie medicală și semiologie chirurgicală unde, practic, studenții vin pentru prima oară în contact cu pacientul.
Apoi, anii 4-6 sunt dedicați materiilor clinice. Mai precis, treci prin toate specialitățile medicale în care poți ulterior profesa. Cardiologie, nefrologie, radiologie, pediatrie, ginecologie etc.
Mergi pe stagii în spitale, faci ce ai învățat la semiologie și construiești mai departe gândirea medicală integrând ce ai învățat în perioada preclinică și la semiologie, dar țintit pe fiecare specialitate. Totodată, încercă să îți dai seama ce vrei să faci în continuare cu viața ta.
Examenul de rezidențiat
După cei 6 ani, trebuie să redactezi o lucrare de licență în care faci tu un mini-studiu, susții un examen teoretic și prezinți lucrarea pentru a primi diploma de medic. Cu toate acestea, nu este suficient.
În fiecare toamnă se organizează examenul de rezidențiat. La momentul actual, este un examen standard la nivel național pe care toate centrele îl dau în aceeași zi, la aceeași oră, cu aceleași subiecte. Despre examenul de rezidențiat am mai scris aici.
Se face un clasament la nivel național și fiecare își poate alege specialitatea dorită. DAR. Poți alege în funcție de locul în clasament în care ești și de disponibilitatea posturilor și a locurilor.
Pentru că în fiecare an se scot POSTURI și LOCURI. Un POST înseamnă că după ce ai terminat perioada rezidențiatului, ai un loc de muncă pe perioadă nedeterminată asigurat într-un spital (de cele mai multe ori departe de centrele universitare). Pregătirea se face într-un spital universitar, dar apoi te duci unde ai post. Cu mențiunea că există mai nou o lege că poți face rezidențiatul și în alte centre, dar nu detaliez acum.
Pe când un LOC îți asigură un loc de muncă pe perioadă rezidențiatului, adică pe perioadă determinată, tot într-un spital universitar. În cazul meu, am un loc de muncă asigurat până în decembrie 2026 când vor expira cei 6 ani de rezidențiat în cardiologie.
Numărul posturilor disponibile anual este în jur de 10% din numărul locurilor. Spre exemplu, în 2023 pentru absolvenții facultății de medicină, au fost scoase la concurs 3.965 de locuri și 365 de posturi. Nu comentăm acest subiect acum. Poți verifica informațiile aici, undeva în josul paginii este o listă cu locurile și posturile de anul trecut.
Ce urmează după examenul de rezidențiat?
Ca medic rezident ești într-o zonă gri. Nici nu mai ești student, dar nici nu ești medic cu drept de liberă practică, ai totuși un salariu. Astfel, în funcție de specialitatea aleasă, te rotești pe diverse stagii.
Spre exemplu, dacă alegi cardiologia, perioada de rezidențiat este de 6 ani. Primele 6 luni încep mereu cu specialitatea aleasă, apoi, în cazul cardiologiei urmează 2 ani de trunchi comun (15 luni de medicină internă, 3 luni de ATI, 2 de endocrinologie, neurologie, boli metabolice, diabet zaharat și nutriție), și încă 3 ani și jumătate de cardiologie.
În ultimii ani treci prin chestii de specialitate, cum ar fi electrofiziologia, angiocoronarografia, chirurgia cardiovasculară, ecografia, partea de ATI cardiologică în cazul meu.
Bine, bine, 12 ani de școală și după?
În unele cazuri, cum ar fi medicina de familie, de exemplu, sunt doar 10 ani de școală. Facultate și rezidențiat adică. Preponderent sunt 11 ani, pentru că în majoritatea specialităților treci prin 5 ani de rezidențiat. Chirurgiile și cardiologia sunt cele cu 6 ani de rezidențiat. Dacă am ratat ceva, culpa mea, rog corecție în comentarii.
La finalul rezidențiatului, se susține din nou un examen, examenul de specialitate. Odată obținut, primești drept de liberă practică, cod de parafă și poți profesa. Dacă ai post, mergi pe post, dacă nu, cel mai probabil te vei orienta către privat sau țări străine. Sau vei mai face un rezidențiat – da, se practică pentru că, de bine de rău, îți aduce un venit relativ stabil pentru o perioadă de timp.
Ca medic specialist poți face diverse supraspecializări în domeniul tău și îți poți da diverse competențe pe care nu le voi detalia acum. Iar după ce ai practicat 5 ani ca medic specialist, poți, într-un final, să susții examenul de primariat și să devii medic primar. Abia atunci poți să răsufli ușurat și să zici că ai terminat cu școala. Adică pe la 37 de ani dacă totul merge ață.
Doar că în acest domeniu școala nu se termină niciodată pentru că în fiecare zi, în fiecare secundă apare ceva nou și ești obligat prin natura meseriei să fii mereu la curent. Ca în orice alt domeniu, de altfel.
Concluzii
La un nivel macro, cam așa arată viața cuiva care pornește pe acest drum al medicinei. Merită? Nu merită? Greu de zis și depinde de fiecare persoană în parte. Că sacrificii sunt cu duiumul chiar și dacă nu vrei să faci nu știu ce performanță. Încep din facultate și se termină când te bagă cineva într-un sicriu și aruncă primul bruș de pământ peste tine.
Nu mi-am propus să descurajez pe nimeni, nici să stârnesc vreun soi de milă. Că până la urmă fiecare este responsabil de drumul ales. Însă mi-am dat seama că opinia publică în general nu prea știe cu ce se mănâncă a deveni și a fi medic. Cumva simt că pot contribui la diminuarea acestei nebuloase.
Mai am în minte câteva articole pe subiect, așa că poate rămâi prin zonă.
Să ne recitim cu bine! 🩺
