Jurnal de mare #2, povestea din tren și călătoria
Jurnal de mare #2 – în tren
Pentru că CFR-ul este destul de dubios și pentru că de la Timișoara până la mare sunt mai bine de 800 de km, am hotărât să plec cu prietena mea de la Târgu-Jiu, adică din orașul ei. Călătoria cu trenul e mai sigură în doi. Mereu.
Am plecat duminică seara, pe la 23:40 și am ajuns în jurul orei 09:00. Am parcurs cei 529 de km mai bine de 9 ore, adică cu o medie de aproximativ 55 de km pe oră. În secolul mobilității. Cum se poate. Cum?! Peisaje frumoase țara are, oameni faini – mă rog, majoriatatea.
Să vă povestesc.
Eram la Caracal. Abia ce ne găsisem și noi locurile (pentru că de la Târgu-Jiu până la Craiova nu am avut unde să ședem) și încercam să punem geană pe geană când un grup de vreo 20 de tineri ca și noi, urcă în tren și se pun pe scandal. Evident, totul se învârtea în jurul locurilor de pe bilet. Pe locurile noastre de drept stătea un grup de fete din Severin și am zis să nu le bâzâim. Loc era destul până să urce guralivii.
Nu m-a deranjat că m-a trimis pe locul meu, pentru că, da, erau locurile lor plătite. M-a deranjat felul în care a vorbit cu mine. Ca și când aș fi fost o clandestină care circulă fără bilet și nici măcar în acest caz nu ar fi avut dreptul să fie așa de misogin.
Jurnal de mare: Mi-a sărit somnul, așa că în mirificul drum am dorimit cam 40 de minute. Cu capul pe masă.
Trenul de mare e mult prea aglomerat și sunt convinsă că depășește capacitatea lui reală. Pe lângă faptul că e un melc metalic, mai și pune viața călătorilor în pericol. Ați zice că-s de vină aia care acceptă să meargă cu el. Adevărul e că nici nu ai cu ce să mergi la mare care să fie și cât de cât ieftin și sigur. Nu ar fi fost deloc rentabil cu mașina, mai ales că suntem doar două.
Exceptând micul incident cu tinerii din Caracal, cei cu șapte ani de acasă, drumul a fost lin. Am prins și răsăritul, undeva după București. Oboseala încă nu se simte, dar mă aștept să mă tragă de mânecă în orice moment și promit să o ignor cu desăvârșire.
*jurnal de mare #1 în găsiți aici – înainte de plecare
Lavinia Humeniuc
Eh, asa sunt unii, mai rautaciosi, nu trebuie sa le acordam prea multa atentie. Sa te bucuri de mare! 🙂