Ioana Duda, Antidepresiv – Editura Herg Benet
Autor: Ioana Duda Naționalitate: română Alte titluri: Instinct, Maria Magdalena, Jurnalul primei mele morți Anul primei publicări: 2018 Numă de pagini: 155 Editura: Herg Benet Nota mea: 4/5

”Nu mai vreau să fiu mare. Demisionez. Vreau să fiu copil din nou (…) Cum am ajuns aici? De ce?”

Iată o dorință ascunsă, o întrebare intimă pe care fiecare adult și-a pus-o măcar o dată în viață. Cu aceste cuvinte debutează cartea Ioanei Duda. Antidepresiv, mai mult un jurnal decât un volum de proză scurtă, înglobează stări, frământări și emoții, fiind un mozaic de gânduri și întrebări. Am devorat cartea în două zile, căci mă prinsese oricum într-o perioadă în care aveam nevoie să citesc așa ceva. Trăirile mele aveau nevoie de cineva care să le înțeleagă, iar autoarea, prin lucrarea ei, a fost acolo pentru mine.

”Mă ardeau degetele. Am scris ca să dau afară. Nu în scop terapeutic. Ci pentru că am darul scrisului și mă simteam vinovată că nu îl folosesc.”

Ioana Duda ridică probleme despre care ne este teamă să vorbim și o face dintr-un unghi aparent personal. Intuiesc totuși psihologie și științe umane în spatele acestui roman, căci te provoacă să îți pui întrebari fără a te îndemna.

”Am avut o perioadă când scriam zilnic pe blog, pentru că devenisem dependentă de like-uri. Am mintit în scris și m-am dzbrăcat, tot acolo. Și, l un moment dat, m-am prit. Era prea mult. Doar gândul de a deschide word-ul îmi provoca greată. Și frică. Și mă gândeam că iar o să mă rănească unii și altii. Mai bine nu le mai spuneam nimic. Devenise o povară”

Antidepresiv e un fel de conștiință pe care de cele mai multe ori refuzăm să o ascultăm. Deși o avem cu toții, unii aleg să fugă de ea. Să își astupe urechile și să cânte ”La la la la laaa” cât îi țin plămânii pentru a nu își auzi propria-i durere. Vă recomand Antidepresiv nu pentru a scăpa de depresie, ci pentru a găsi pe cineva care să vă înțeleagă și să vă asculte fără să judece ori să dea sfaturi.