Filmele de duminică

Pentru că nu am prea citit în ultima vreme dat fiind faptul că ochii mei fac figuri și sunt în așteptarea unei perechi de ochelari, am dat startul unui maraton de filme. Pe pagina de facebook am creat un album unde postez afișul filmelor pe care le-am văzut în anul curent. Din dorința de a vă povesti despre câteva filme și din lipsa de constanță în rubrica de cărți, am decis să scriu despre Filmele de duminică, rubrică în care voi povesti despre filmele pe care le-am văzut recent. Această rubrică va alterna cu cea de lectură și recenzii.

Filmele de duminică sunt dedicate iubitorilor de filme și schimbului de idei legate pelicule.

Aș vrea să îmi povestiți și voi despre filmele pe care le-ați văzut în ultimul timp și care și-au lăsat cumva amprenta asupra voastră. Părerea mea este că majoritatea are un mesaj ”mascat” pe care noi ca public avem obligația să-l deslușim. Astăzi voi scrie despre două filme care m-au mișcat și m-au pus serios pe gânduri și care fac parte din genuri total diferite.

Carrie (2013) – în regia lui Kimberley Peirce

Bazat pe romanul lui Stephen King, care poartă același nume și despre care am scris destul de șocată aici, filmul o are în prim plan pe o tânără pe nume Carrie a cărei viață este marcată de habotnicia mamei ei. Faptul că mama ei o dorește diferită o face pe copilă să devină antisocială, iar colegilor de la școală le dă motive peste motive ca să-și bată joc de ea. Nu intru mai în detaliu.

Mi s-a părut incredibil cât de fidel a reprodus regizorul povestea inițială. Există, desigur, și elemente schimbate, dar în mare parte, sentimentele pe care le-a trezit în mine romanul, le-au trezit și filmul. Pe alocuri chiar sentimente mai puternice pentru că impactul vizual a avut un cuvânt de spus.

Efectele speciale, momentele de tăcere și disperarea simulată excelent de actrița Chloe Grace Moretz, împreună cu întreg cocktailul de sentimente și deciziile pe care le ia tânăra Carrie, te fac să-ți pui următoarea întrebare: cum pot acești oameni să trăiască cu ei înșiși? Dar răspunsul vine negreșit în ultimele minute ale filmului.

Merită văzut, merită disecat și înțeles. În fond, acțiunea se declanșează datorită bulling-ului la care Carrie este supusă.

Perfect Sense (2011) în regia lui David Mackenzie

Deloc comercial și cu o dilemă puternică în spate. Imaginați-vă că pe rând v-ați pierde toate simțurile: mirosul, gustul, auzul și în final văzul. Ce ați vrea să mirosiți pentru ultima oară? Să gustați? Să auziți? Dar să vedeți?

Nu am stricat farmecul filmului pentru că este interesant de văzut ce decizii iau Susan (Eva Green) și Michael (Ewan McGregor), cum administrează situația și cum reacționează la ”apocalipsă”.

În mintea mea s-a aprins un beculeț după ce am revăzut filmul: cred că mesajul acestuia este proiectat în macro și pornit de la cele cinci etape ale durerii. Filmul prezintă doar patru, însă cred că nu greșesc când îl leg de ele. Mi-a plăcut 5/5 filmul, e pe lista mea printre primele.

Pentru amatorii de film cinematografic, la Cinema City rulează 7 filme ”norocoase”.

Urmează o perioadă aglomerată și la cinema. Am dat și eu pe acolo în ultima săptămână, de două ori: pentru Suicide Squad în 4DX și Me Before You în 2D. Amândouă mi-au plăcut. Primul pentru efecte, al doilea pentru poveste.

„Vânătorii de fantome”, „Partenere pentru Mike şi Dave”, „Mame bune şi nebune”, „Singuri acasă”, „Petrecerea Cârnaţilor”, „War Dogs: tipii cu arme” sau „Nouă vieţi” sunt câteva din titlurile care rulează la Cinema City în această perioadă. Pe mine mă tentează Bad Moms, dar și premiul garantat pe care lanțul îl oferă la cumpărarea biletului: bilete gratuite, meniuri, băuturi, dulciuri, dar șansa de a câștiga o mașină sau o excursie prin tragere la sorți.

Deja am câștigat 3 bilete 😀 , așadar nu voi sta pe acasă serile.

Sper că Filmele de duminică v-au dat o idei în materie de pelicule, iar dacă știți alte filme faine, vă rog să-mi ziceți și mie de ele. 😛