Habar n-am cum se face, dar în fiecare octombrie a fiecărui an, subsemnata este cobză. Totul începe cu magnificul strănut, apoi cu robinetul nazal, sfârșind cu o tuse măgărească de cele mai multe ori umedă. Iex.

Și în această magnifică perioadă de triumf a bacteriilor asupra mea sunt întoarsă pe dos urât de tot. Cuvântul potrivit este grumpy, iar dacă pe lângă răceală se mai adaugă factori externi precum oboseală și responsabilități, recomandarea mea este să-mi fugi din cale.

Întâmplarea a făcut să-mi încep săptămâna după acest tipar. Norocul a fost de partea mea pentru că ieri după-masă am putut dormi în voie. De obicei nu dorm în timpul zilei. Pe principiul că nu mi-ar trebui somn deloc, încerc să înghesui cât mai multe chestii, să mă împart în o mie de locuri și să răspund la fiecare apel sau mesaj. Și bingo, ieri aici a fost norocul meu.

În timpul unui curs prea lung (pentru starea mea de spirit) de ieri, am rămas fără baterie. Jale, jale. Nu tu ceas, nu tu pixwords, nu tu carte de citit. Atenția nu mi-o puteam direcționa către ce povestea profa. Strănutam de parcă nu ar fi existat ziua de mâine. Așa că m-am relaxat… Cât de tare se poate relaxa un hiperactiv înnăscut?!

Se termină cursul, ajung acasă, mă bag în pat. Somn, tati. Vreo patru ore fără nici un strop de rușine. Și aproape că am avut patgasm sau bedgasm. Telefonul meu încă era în comă. M-am sinchisit să-l pun la încărcat abia seara târziu. Și când l-am deschis…

Zici că atunci fiecare om de pe planeta asta ar fi vrut ceva cu mine. Apeluri nepreluate, SMS-uri, mesaje pe Whats APP. Și să ne înțelegem: într-o zi normală – în 99,9% din zile, atunci când telefonul meu este sănătos și gata de ”luptă”, abia dacă mă sună persoanele cunoscute, abia dacă deschis WA o dată la câteva zile, iar mesajele vin, în principiu, de la maxim două-trei persoane.

Dar nivelul meu de grumpy a scăzut considerabil în momentul în care am realizat că da, există viață și fără tehnologie. Bine, știam acest lucru, dar cum să vă zic eu – îmi vine atât de ușor să mă folosesc de aceste device-uri încât nici nu am simțit cât de mult mi-au intrat sub piele. Nu o fi o dependență sănătoasă, dar nici rea nu e.

Cum am putea fiecare acoperi atâta lucru fără tehnologie? Și vă mai spun ceva: savurați momentele petrecute în pat sub plăpumioara caldă și moale. Sunt cele mai calde și mai plăcute. Mai ales în diminețile întunecate și.. reci 🙁