De ce avem secrete

De multe ori mă întreb de ce avem secrete. Știu, sună stupid și poate prostesc, pentru că în fond, și eu am secretele mele. Mă refer la acele secrete mari, importante, devastatoare, care odată dezvăluite, ar putea schimba cu totul povestea.

Bingo, tocmai mi-am răspuns singură. Ar putea schimba povestea, însă nimeni nu-și dorește acest lucru. Vrem să rămânem comozi, într-o poveste deja cunoscută nouă, dar în același timp, ne dorim lucruri care să ne stârnească curiozitatea.

Poate că ne este rușine de plăcerile noastre, poate că suntem conștienți că ceea ce facem nu este corect, poate că vrem să părem misterioși sau poate pur și simplu ne temem: de gura lumii, de conștiința noastră, de a nu răni pe cineva drag,  de repercursiuni. Suntem lași și ne temem, sperând ca într-o zi, secretul nostru să fugă la capătul pământului.

Dar nu va fugi. Ne va urmări mereu, ne va pune piedici, ne va obliga să mințim, să ne mințim. Ne va sufoca, obligandu-ne să ne închidem în noi, să ne izolam, iar într-un final ne va devora încet, dar sigur. Pas cu pas, bucățică cu bucățică.

Cu toții avem secrete, mai mari sau mai mici. Le închidem în suflet sau le lăsăm să își facă de cap?Medical vorbind, oamenii secretoși sunt predispuși la dureri de spate, cap, chiar și la infarct miocardic și accident vascular cerebral, toate cauzate de stresul păstrării secretului. Zic.