și alte gânduri
Când mă gândesc la o Arhivă de Zgomote, mă gândesc la adolescență. Aici am adunat toate textele pe care le-am scris pe blog din vremea când hormonii erau până la cer și stima de sine era undeva sub nivelul mării.
O arhivă de zgomote ca o amintire
Le-am păstrat, deși nu sunt mândră de toate textele, pentru că ele fac parte din cine sunt eu astăzi. Sunt stări și momente, amintiri și imagini care m-au marcat într-un fel sau altul.
Ce-i domnule cu toată smiorcăiala asta? Voi nu știți decât să plângeți, emiteți pretenții, dar nu ați nimic la schimb. Umblați noaptea prin cluburi și pe străzi ca niște vagaboande. Aproape că v-aș denumi…
O mare problemă când vine vorba de plecat la spectacole care nu sunt în Timișoara, este pentru BR, căratul mesei de călcat și a călcătoarelor, iar preț de câteva secunde există acea panică și…
Vă mai aduceți aminte de bărbatul de care vă povesteam acum câteva luni? Cel care-și bătea nevasta doar pentru că era prea tresat la servici? Ei bine, nu mai știu nimic de el, căci evident, l-am…
A trecut mai bine de un an de când am fost ultima oară în București și da, îmi este dor să îl vizitez. Știu că o să sune chiar ciudat, dar parcă atmosfera și…
Și mă uit la pozele cu tine, parcă sunt nostalgică. Poze noi, publicate acum câteva zile. Îmi pari atât de nefericit, îmi pari atât de singur. Buzele tale se chinuiesc să formeze un zâmbet convingător. Vrei să…
Despre snobismul de la noi nu cred că se vorbește destul de mult. Într-o societate în care nu mai sunt la modă hainele groase, ci gecile de iarnă pentru femei ieftine, colorate și dintr-un…
Este comic cum unii oameni intră și ies din viața noastră. Dar mai ales momentul în care intră, cel puțin pentru mine este de multe ori de neuitat. Așa am cunoscut acum câteva săptămâni o persoană, pe…
Când am văzut prima oară această a doua proba, mi-am spus că e floare la ureche, pentru că a conduce nu este doar un hobby pentru mine, ci o pasiune. Desigur, cum nu am mașina mea, nu…
Niciodată nu mi-am imaginat că voi putea scrie mai mult de câteva sute de cuvinte pe aceași temă, să le pot încropi într-un text coerent ce ulterior vor forma povestea cuiva, chiar și a unui personaj fictiv.…
Și nu am apucat să mai vorbim, să ne spunem ceea ce aveam de spus. Nu am mai apucat nici să ne privim în ochi sau ne simțim buzele moi. A fost pe fugă…