O scurtă vizită cu fotografii de la Casa Memorială ”Lucian Blaga”, Lancrăm

Pe drumul ce leagă orașul Alba-Iulia de A1, undeva chiar înainte de autostradă, se ivește dintre dealuri un sat – Lancrăm. E un sat lung întretăiat de drumul E81, frecventat de sute de mașini și zeci de TIRuri în fiecare zi, dar cu o poveste aparte.

Denumit de către sași Langendorf sau Satu-Lung, localitatea ascunde câteva obiective turistice cu încărcătură deosebită pentru istoria românescă. Noi am ajuns acolo undeva prin aprilie după o vizită fulger la Cluj. A fost mai mult o oprire din drum decât ceva planificat de aceea am ratat 2 din 3 locuri în care puteam merge.

Casa părintească a lui Lucian Blaga, poet, filosof, dramaturg, prozator, devine muzeu după anul 1995 când, cu ocazia centenarului naşterii poetului, statul român cumpără în sfârşit proprietatea, în vederea integrării acesteia în circuitul turistic şi totodată, în patrimoniul naţional, unde îşi aştepta locul. Primul demers pentru această acţiune îl face în 1986 Lelia Rugescu, nepoata lui Lucian Blaga, fiica Letiţiei sora lui, care sugerează acest lucru lăncrănjenilor cu ocazia sărbătorii locale „Fii satului”. Prima grijă a noii administraţii, Muzeul Satului din Bucureşti, a fost să refacă aspectul casei, cât mai aproape de cel iniţial, deoarece foştii proprietari au modificat pe rând arhitectura interioară şi exterioară a imobilului.

Părinţii poetului au moştenit casa în 1870 de la „moşu Simion” preot în Lancrăm. Ana şi Izidor Blaga, preot ca şi tatăl lui, au adus pe lume în această casă nouă copii, Lucian fiind mezinul familiei. Când tatăl lui moare în 1908, mama, casnică fiind şi rămasă fără venit, hotărăşte să vândă casa, pentru a-şi putea întreţine copiii la şcoală, şi se mută la Sebeş la Letiţia, fiica cea mare, în anul 1909. – sursă

Lancrăm este cunoscut pentru că aici s-a născut filosoful, poetul, dramaturgul, jurnalistul și traducătorul Acad. Prof. Univ. Dr. Lucian Blaga. Deși a trăit relativ puțin în acest cămin, municipalitatea din Sebeș se străduiește să păstreze vie amintirea lui Lucian Blaga prin Centrul Cultural ”Lucian Blaga”. Acesta a luat naștere în anul 1997, iar treptat și prin eforturi susținute a reușit să pună pe picioare Muzeul Municipal ”Ioan Raica”, Biblioteca Municipală ”Lucian Blaga” și Casa de cultură care-i poartă numele.

Pe principiul nerespectat de noi mereu e bine să te informezi unde mergi, în Lancrăm am ratat Mormântul lui Lucian Blaga (unde aș fi vrut să aprind o lumânare) și Statuia situată la ieșire înspre Alba Iulia.

Vizită la Casa Memorială ”Lucian Blaga”

Am reușit în schimb să vizităm Casa memorială și am fost foarte norocoși că am prins vreme bună. Un lucru care m-a surpins a fost biletul de intrare în mini muzeul Blaga. Am plătit 4 (!) lei de persoană pentru că am mințit că nu suntem studenți. Dacă scoteam carnetele de note trebuie să plătim 2 lei. Nu mi se pare nici măcar o sumă modică.

În fine, casa este decorată simplu și modest exact așa cum era și poetul. Are scrieri, obiecte tradiționale, toate domnind peste o liniște de nu-ți vine nici să mai respiri ca să n-o tulburi. Pe pereți sunt atârnate copii ale manuscriselor, scheme din lume țesută de Lucian Blaga și tablouri de familie.

E o oază de liniște și de inspirație., iar dacă aveți drum prin Lancrăm e musai să vă opriți. Găsiți casa pe Strada Veche care este paralelă cu cea principală. Nu prea vă puteți rătăci, iar dacă totuși o pățiți – cum am pățit-o noi – oamenii de acolo sunt mai mult decât deschiși să vă îndrume.

Las mai jos câteva fotografii și vă reamintesc:

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

Lucian Blaga – Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (1919)