Voi începe această recenzie a cărții Când corpul spune NU – Gabor Mate cu o mărturisire. E un avertisment pe care mă simt datoare să îl notez din respect pentru tine.

La facultate și în general în practica medicala, am învățat că am nevoie să fiu practică. Să caut caut cauza, nu să treatez doar efectul. Drept urmare, fiecare ipoteză are nevoie de o dovadă reală, palpabilă și reproductibilă. Deși fiecare caz este particular prin natura unică a fiecărui om, subiectivismul nu își are locul. Știința înseamnă dovezi, studii și rezultate. Cifre și statistici.

Doar că omul și corpul uman în sine este mult mai complex de atât.

Nimeni nu poate pune degetul cu precizie pe cauza foarte multor boli. Dacă despre unele știm că sunt defecte genetice, altele sunt efectul multiplilor factori din exterior ori care țin de invidid și de contextul în care trăiește. Foarte mult timp, corpul uman a fost asemănat cu o mașinărie autonomă, foarte bine unsă, care are o incredibilă capacitate de a se autoregla.

În același timp, poate o perioadă prea lungă separarea dintre minte și corp a influențat deciziile medicale. Ce știm sigur acum, spre exemplu, este că depresia în sine este un factor care întreține inflamația. Un articol interesant aici.

Și atunci, ca orice om cu carte care se respectă, nu poți să nu îți pui realmente întrebarea – cât de mult contează o minte sănătoasă într-un corp sănătos? Mens sana in corpore sano. Dar ce este o minte sănătoasă? Și cât de mult contează?

Sunt întrebări grele, iar astăzi este o duminică prea frumoasă ca să ne afundăm în astfel de discuții mult prea complexe. Cert este că aceste dileme încep din ce în ce mai mult să preocupe lumea științifică. Mintea și corpul uman nu pot fi separate.

Modernitatea a adus cu sine o disociere nefericită, o ruptură între ceea ce credem cu toată ființa și ceea ce mintea noastră acceptă ca adevăr.

Când corpul spune NU își propune să aducă în fața cititorului interesat o colecție de cazuri clinice. Fiecare poveste este mult mai mult de atât. Scrisă într-o manieră ușor de citit, greutatea lecturii este dată de provocările emoționale pe care le stârnește. Pentru că inevitabil, în timp ce vei citit, te vei gândi Hei, dar și eu mai fac asta uneori.

Mi-a luat câteva luni bune să trec prin această lectură.

Poveștile sunt sfâșietoare și în același timp pline de sens. Sunt legături subtile pe care autorul le evidențiază și le susține din punct de vedere științific cu articole de specialitate prezentate în anexa de la finalul cărții.

Gabor Mate vorbește despre reprimarea, negarea, distorsionarea emoțiilor negative și legătura lor cu anumite boli și nu numai.

Imboldul de a controla nu este o trăsătură înnăscută, ci un stil de adaptare. Reprimarea emoțională este și ea un stil de adaptare mai degrabă decât o caracteristica de personalitate foarte greu de schimbat.

Sunt abordate numeroase perspective, însă toate pleacă de la o simplă idee. Cu cât ignorăm mai mult emoțiile pe care le avem, cu atât avem șanse mai mari să dezvoltăm diferite boli.

Furia reprimată va duce la o imunitate neordonată. Incapacitatea de a procesa și exprima sentimentele eficient și tendința de a răspunde nevoilor altora înainte de a lua în considerare propria persoană sunt modele comune pentru persoanele care dezvoltă boli cronice.

Mi se pare absolut fascinantă această perspectivă și în același timp foarte greu de inserat în cotidian. Cum ar putea fi cineva responsabil pentru propria-i boală? Cum ai putea să te pui față în față cu demonii tăi și să nu ieși șifonat din această luptă? Cum se face? Cât durează? Chiar trebuie să o fac? Toate sunt întrebări justificate.

Partenerul care trebuie să înabușe mai mult prorpiile nevoi de dragul relației probabil va dezvolta și boală fizică – de aici incidența mai mare a bolii autoimune și a tipurilor de cancer re neatribuite fumatului în rândul femeilor.

De ce să citești Când corpul spune NU?

Lecutra este greu de digerat, însă cred foarte tare că îți va lărgi orizontul și te va face să reflectezi la ce contează cu adevărat în viața ta. Pentru mine, cartea în sine nu a adus ceva nou. Știam deja o bună parte din această teorie – faptul că mintea joacă un rol esențial în boală. Însă specificitatea cu care este descris fiecare proces este de-a dreptul fascinantă.

Poveștile sunt mai mult decât povești. Toate au ca scop să deschidă cititorului ușa către  compasiune și empatie pentru propria-i persoană. Și cred că avem cu toții nevoie de un pic mai mult empatie în primul rând pentru noi.

Așadar, pentru o viață mai sănătoasă, consumă cărți. Antrenează-ți creierul și sufletul. La finalul zilei, tu ești tot ce ai mai de preț.

Poți comanda cartea de aici

Dacă ai citit deja cartea, aștept cu mare interes părerea ta.

Să ne recitim cu bine! 📚

* Acest articol conține un link afiliat către un partener al acestui blog. Dacă decizi să comanzi produsul, o parte din suma acestuia se va întoarce la autorul acestui blog. Tu nu vei plăti nimic în plus.