Să ai curajul să spui stop și să faci un pas înapoi pentru a te analiza. Să te uiți bine în tine și să vezi cine ești și unde ai ajuns. Cred că e un pas important pe care de cele mai multe ori uităm să-l facem. Neîncrederea precum și excesul de sine sunt dăunătoare. Nu doar pentru tine ca și om, dar și pentru relațiile pe care le ai cu cei din jur.

Analiza de sine începe prin a pune pe hârtie felul în care te vezi tu.

De cele mai multe ori ne este greu să vorbim despre noi și despre felul în care facem lucrurile. Fără haine suntem animale, așadar acționăm ca atare: instinctiv, vrem să supraviețuim și reacționăm la cel mai mic impuls. Nu-mi spune că niciodată nu ai trimis un mesaj la nervi sau că nu ai dat un răspuns numai din dorința de-a avea ultimul cuvânt. No, alea sunt momentele când ai cele mai mari șanse să ți-o iei peste bot.

Dacă e un lucru pe care-l știu sigur și pe care l-am testat de curând este că a acționa fără a gândi poate fi uneori sinucidere socială. Nimic făcut din instinct nu-i bun. Nici în dragoste, nici în prietenie, nici în familie.

Începând să te analizezi, vei trage anumite concluzii, vei vedea că aia și aialaltă nu au fost ok. Sunt absolut sigură că-ți vei da seama ce nu-i bine, iar data viitoare vei lua o pereche de mănuși. Sau vei refuza treaba aia murdară care-ți dă satisfacție. Pe scurt –  învață să nu fi animal.

Cum te vezi tu prin ochii altora.

Să reforumlez – cum crezi tu că alții cred despre tine. Are sens? Bun. Majoritatea oamenilor au o părere destul de slăbuță despre sine. Sunt puțini cei care au capacitatea de-a se evalua și de a fi conștienți ce fac bine și ce nu. Să fiu sinceră, cred că numărul celor care-și pun la îndoială deciziile scade alarmant.

Tot din experiența mea 2.1 vă zic că momentul în care nu ai îndoieli, treaba aia nu e bună. Ceva ce-i prea sigur, dispare mult mai rapid decât ți-ai putea imagina.

Așadar, cum crezi că te văd alții? Dacă nu ai răspuns, nu-ți bate capul prea tare și nu deveni regizor în filmul minții tale, pentru că am soluția: întreabă-i pur și simplu.

Te-ai întrebat vreodată cum te văd alții?

Am făcut-o de multe ori, dar niciodată nu am acționat concret în acest sens. Cum nu pot deveni invizibilă, am creat un formular anonim pe care l-am trimis către 11 persoane apropiate. Le-am rugat să-și rupă din timpul lor și să îmi dea cea mai sinceră părere pe care o au despre mine. Se pare că o parte au răspuns, o parte nu. Poate o vor face sau nu, dar deja încep să-mi conturez o schiță despre imaginea mea.

Nu cred că e bine să trăim într-o bulă și să avem impresia că părerea celor din jur nu este importantă. Sunt perfect de acord că fiecare simte nevoia de a fi unic, însă izolarea nu este o soluție pentru nimeni. Vrând sau nu ești obligat să te mulezi după oamenii din anturajul tău. Unii o fac mai mult, alții mai puțin.

Pe cuvânt că nu ești obligat să asculți părerea celor din jur, însă nu cred că poți rămâne 100% indiferent. E ca și bancul acela cu omul beat. Când unul îți zice că ești beat, îi zici că-i dobitoc. Când al doilea îți zice același lucru, îți sădește îndoiala, iar la al treilea te duci și te culci. Fără comentarii sau alte discuții.

No, așa e și aici. Dacă mai mulți îți zic că ești prea impulsiv, poate ar trebui să-ți pui și tu un semn de întrebare și să revii la analiza de sine. Apropo, am uitat să spun că analiza aia o faci cel mai bine într-o zi liberă, niciodată noaptea. Într-un fel sau altul, noaptea hiperbolizează toate gândurile și riști să o iei pe arătură.

Dacă ai rezolvat ecuațiile de mai sus este momentul pentru ultima necunoscută: cum îi vezi tu pe ei?

Din nou te iau prin surprindere și-ți spun că-s aproape sigură (99%) că nu te-ai întrebat prea des ce părere ai tu de fapt despre ei. Care ei? Păi oamenii din jurul tău. Prietenii, familia, colegii, colectivul din care faci parte. De multe ori ne vedem nevoiți să acceptăm situația că deh, domnule, n-ai ce-i face, dar cât de fericiți suntem întradevăr?

Cică fă ceea ce-ți place și nu vei munci o secundă în viața ta. Baiul cel mai mare este că drumul până la acel ”ce-ți place” este o variabilă depedentă de n factori. Totuși trăiesc cu convingerea că fiecare va ajunge la locul său. Drumul și-l alege singur.

Concluzia concluziilor

Nu cred că este greșit să nu-ți face această analiză de sine, la fel cum nu cred că este nici corect. Până la urmă fiecare se raportează la valorile sale. Important este să nu uităm niciodată că nu trăim într-o bulă. Nici dacă am vrea nu cred că am reuși. Și fiind alături de oameni nu avem dreptul de-a nu ține cont de ei deloc, deloc.

Poanta este că prin această analiză de sine ne dăm șansa nouă să creștem și să devenim persoane mai bune, o variantă mai bună. Un fel de 2.1 așa cum am devenit eu ieri. De motiv vă veți prinde pe parcurs cu condiția să nu uitați că zgomotul gândului nu doarme niciodată. 😛