Allianz Arena: Când eram prin clasa I, abecedarul meu se numea Fibel. Poate că ați auzit despre el, poate că nu. Ideea este că în acel Fibel scria la un moment dat: April, April er weiß nicht was er will. Tradus motamo ar fi ceva de genul: aprilie, aprilie, nici el nu știe ce vrea (sună ca naiba în română, recunosc).

Exact așa am fost și eu luna asta. Ba eram plouată, ba dădeam pe afară de fericire. Ba plângeam din nimic, ba râdeam de zici că atunci auzisem gluma secolului. Ba eram super relaxată că sesiunea e departe. Ba aveam câte o zvâcnire că ea bate la ușă, iar eu joc remi/rummy.

Să spun drept, nici nu m-a mustrat faptul că nu am mai scris pe blog.

Am vizitat Allianz Arena: Până acum câteva minute, când mi-am adus aminte ce dor îmi este de sunetul tastelor sub degetele mele.

Nici nu am mai citit bloguri, nici nu am frecventat Facebook, practic m-am rupt de online. Nu aș putea da un motiv anume, însă aș putea înșira sutele de chestii pe care le-am făcut. Pe cuvânt însă, că aș fi avut timp să scriu despre fiecare în parte. Lenea, bat-o vina.

Bun, mă voi opri doar la cele mai interesante dintre lucrurile pe care le-am făcut. Acum chiar îmi lipsește timpul și chiar bate sesiunea la ușă. Cel care m-a stors cel mai tare de energie și de tot ce vreți voi, a fost weekend-ul în Germania. Altfel toate weekend-urile/ieșirile cu BR-ul sunt minunate, dar obositoare.

A fost haotic, obositor, însă aș lua-o de la capăt de încă o mie de ori. Și deși duminică dimineața, după doar vreo 3 ore de somn, după ce inițial am refuzat categoric să vizitez Allianz Arena, am constat că a meritat și vântul și curajul să-mi înfrunt ifosele pentru că a fost de-a dreptul impresionant.

Cred că niciodată nu am simțit o poftă atât de mare să merg sau să mă uit la un meci de fotbal, așa cum am simțit în timp ce vizitam vestiarele sau holul ce duce spre stadion și trapa aia șmecheră pe unde ies jucătorii. De menționat este că am ieșit și noi pe stadion pe imnul UEFA.

Deși am vizitat Allianz Arena nu sunt fan fotbal, nu am o echipă de suflet, însă cred că încep să caut una.

Tot între timp am descoperit cât de mult îmi place să joc remi/rummy (cum e corect pe română?). Pe cuvânt că aș juca toată ziua, însă și mai pe cuvânt că nu sunt dependentă. M-am lăsat de kangoo din lipsă de timp (mint, m-am lăsat de lene), însă m-am apucat serios de citit. Pot spune că devorez Jane Eyre și că îmi și place foarte mult.

În rest nimic nou, decât că am în cap câteva idei de posturi. Nu promit că le voi scrie, pentru că atunci sigur nu o fac. Știu din experiență.