Când am întrebat persoane din anturajul meu dacă, în caz de orice, ar fi dispuși să-și doneze organele, părerile au fost împărțite. Toată discuția și tot șirul acesta lung de gânduri care m-au determinat să mă întreb în primul rând pe mine, dacă aș dona bucăți din mine, au pornit de la tragicul accident petrecut în județul Timiș, în care o tânără de 16 ani a fost grav rănită, urmând ca mai apoi să intre în moarte cerebrală.

În tot acest haos și durere pe care părinții Dorei le îndură, aceștia au decis ca fiica lor să trăiască mai departe în corpul și în viața oamenilor care, datorită ei, au o a doua șansă la viață. O decizie înțeleaptă, spun, demnă de urmat. Poate vă veți gândi că este de neconceput că cineva trebuie să moară, pentru ca alții să trăiască, însă aș vrea să analizați problema din două unghiuri.

Dacă v-ați trezi mâine dimineață, constatând că după anumite analize, anumite simptome și investigații, aveți nevoie de un ficat nou sau poate chiar de o inimă nouă, boala fiind incurabilă pe alte căi. Da, este tras de păr, însă la fel precum ploaia nu lasă pe nimeni uscat, la fel și boala poate lovi pe oricine, la orice vârstă, în orice moment al zile.

Tot așa te-ai putea trezi că viața ta depinde doar de mersul corect al unor aparate și că de fapt creierul tău a luat…o pauză. Ce-ai face atunci?

Scenariile mele sunt sinistre, însă vorbesc despre o realitate de care cu toții ne ferim, crezând că suntem nemuritori și că ”nouă nu ni se poate întâmpla”.

Ei bine, în acele momente, când ți s-a întâmplat, nu mai ai cum să dai înapoi. Așadar, pentru că lucrurile pot decurge prea spontan, fiecare dintre noi avem nevoie de un plan și avem nevoie să ne răspundem la întrebare pe care mi-am pus-o eu.

Ți-ai dona organele?

Da, eu mi le-aș dona. Aș fi foarte fericită să știu că viața merge înainte și că lumea nu mă va uita. În plus, mi s-ar împlini un vis – aș fi în mai multe locuri în același timp.

Lăsând gluma la o parte, scriu acest articol din două motive – 1. pentru ca oamenii să își reamintească faptul că viața poate învinge moartea nu o dată, ci de nenumărate ori și 2. pentru că vreau să existe o dovadă alb pe negru a dorinței mele.

Când am întrebat-o pe mama dacă și-ar dona organele, mi-a spus răspicat un nu, pentru că nu-și dorește să fie ciopârțită. Eu îmi doresc să fiu ciopârțită, in case of, deși sper să nu se ajungă acolo, iubesc viața asta ca o nebună și știu că într-o oarecare măsură și ea mă iubește pe mine.

În altă ordine de idei, știți cumva dacă există la noi în țară formulare sau documente prin care-ți poți manifesta această dorință legal și fără ca cineva să o poată modifica ulterior?