2018 cu retrospectivă cu tot

Sunt pe fugă din nou, așa cum am fost tot anul. 2018 a fost un an foarte complicat pentru mine și nu cred că se reduce doar la propria-mi persoană. Am început anul cu planuri, mi-am zis eu, nu îndrăznețe, cât decente. Nu a lipsit o listă cu lucruri și experiențe de bifat. Când mă uit acum peste ea, îmi dau seama că unele au fost realiste și necesare, altele cu totul fantastice. Pe unele le-am bifat, pe altele nu. Cert este că 2018 m-a dus pe căi care m-au scos din zona de confort și care m-au forțat să gândesc cât de mult am putut la rece.

Au fost momente de derapaj emoțional pe care le-am ascuns pentru că le socoteam o povară pentru cei din jur. Între timp le-am scos la suprafață și am fost uimită de felul în care oamenii mi-au fost sau nu alături.

Sloganul lui 2018 trebuia să fie #fărăcomplicații, dar au rezultat atât de multe, încât am renunțat repede la el. Chiar dacă acum mă amuză cât de năroadă am fost planificând atât de multe lucruri, acum îmi dau seamă că aveam nevoie de aceste planificări fiind pe un teren mlăștinos.

Am fost pe mereu pe fugă pentru că începutul anului m-a prins cu prea multe proiecte în care eram implicată. La un moment dat am simțit că mă sufoc. Am știut că trebuie să pun punct unor colaborări nu pentru că nu mi-ar fi plăcut proiectul, ci pentru că am început să nu mai rezonez cu lucrurile care se întâmplau acolo.

Am început anul cu o excursie la munte, urmate de drumuri la București, Bușteni, Cluj. Am avut un avânt serios în a cunoaște oameni noi cărora să le iau interviu pentru blog, dar l-am pierdut în momentul în care efectiv nu am mai avut timp și nici inspirație să prelucrez acele interviuri. Încă am vreo 3 care așteaptă să fie editate, dar la care voi renunța.

Prin martie a venit marea veste. Alături de Andra și Alin, aveam să dezvoltăm un proiect dulce acrișor cum îmi place mie să îi spun. Sweetlime, agenția noastră de creație (Andra, îți vine să crezi că s-a întâmplat ce ne-am propus acum doi ani?) este un proiect cu totul special pentru că îmi permite să fiu așa cum vreau, îmi dă răgazul să învăț mereu lucruri noi, să interacționez cu oameni.

Cum era de așteptat, Andra a fost mult mai în priză decât mine. Motivul pentru care nu m-am împlicat efectiv decât prin toamnă a fost lipsa de timp – urma sesiunea, apoi o mică depresie din care nu cred că mi-am revenit nici astăzi. Vara a culminat cu excursia din Albania unde am plecat alături de cei de la Ultramarin, o super agenție de turism. Nu are rost să reiau, dar mi se pare mult mai bine să ai pe cineva alături într-o călătorie care știe să îți spună povestea locului.

Tot în vară am ajuns la Babe și la Sfinx și am fost la un pas de ajunge și la Crucea de pe Caraiman, dacă nu m-ar fi speriat teribil o ploaie care avea să se transforme în furtună. Evident, nu a fost cazul , dar tot nu am ajuns. Aș fi vrut să scriu despre gunoaiele lăsate de turiști pe munte. Nu am ajuns să fac nici acest lucru.

În toamnă s-a întâmplat o nouă ediție November Notes pentru care am muncit toți trei pe rupte. Am făcut prostii și la conferință, dar rămân amintiri de care voi râde mereu. Acum Alin și Andra muncesc zi-lumină la un proiect foarte important pentru agenție. Am ales să stau pe tușă pentru că sunt sigură că numai i-aș fi încurcat.

Mi-a fost greu să mă adaptez acestui nou mediu, să înțeleg cum funcționează această echipă și să temperez micul dictator din mine. Încă lucrez la acest aspect, iar colegii mei au răbdare cu mine, ceea ce nu mă face decât să îi apreciez enorm.

Urmează o nouă sesiune și un nou an în care, așa cum am scris și pe facebook nu am planuri mari și nici așteptări prea mari. Vreau să fac ceva nou care să îmbine cele două domenii în care activez, medicina și comunicarea, iar primul pas va fi aici pe blog. Am visat acest lucru, deci sigur îl pot face cu un pic de planificare și disciplină în implementare. Am cerut sfatul publicului pe Facebook și mi-ar fi de mare ajutor să votați 😀 Click aici pentru vot.

În rest, abia aștept un pic de liniște și să pot dormi fără să fiu nevoită să pun ceasul să sune. Aș mai vrea să spun că voi mai scrie ceva aici în acest an, dar nu mai promit nimic. Nu mai vreau să mă ia gura pe dinainte și să nu pot face. Cum se zice, better safe than sorry. Așadar, vă doresc sărbători fericite și să intrați în nou an pregătiți pentru… orice 🙂