Că tot este în ton cu moda internautică și cu zăpada de afară, am să vă povestesc pe scurt despre anul meu 2014. Circulă pe facebook acel review prin fotografii. Pentru mine nu prea este relevant, deși i-am dat share, pentru că anul meu a însemnat mult mai mult decât ceea ce am postat pe blog sau pe rețelele de socializare.

Deși a avut un debut destul de lent, 2014 a avut grijă să se muleze pe curba lui Gauss și să atingă apogeul undeva în luna lui cuptor. Lucrurile s-au adunat treptat, începând cu luna martie atunci când, pe lângă stresul cu simulările de bac, mi-au furat portofelul (5 martie – n-o să uit în veci), iar la vreo două săptămâni, portofelul, fără nici un leu în el, dar plin de acte.

În aprilie, în afară de provocarea celor de la Țara lui Andrei, luna a fost destul de lină, eu încercând să mă calmez după dublul șoc din martie.

Mai a venit cu muzică, cântece și absolvirea. Gaudeamus a venit ca o dulce-amăruie tristețe.

Iunie deja se apropie de vârful parabolei. Pe lângă fastosul banchet de absolvire (că așa se poartă mai nou), am participat și la premiera filmului, am scris despre singurul lagăr pe care l-am vizitat până acum și bac-ul a început încet, dar sigur să-și facă simțită prezența.

Ok, am ajuns în vârf, unde stresul, lipsa de timp fizic și oboseala și-au spus cuvântul nu doar în offline, ci și în online, luna iulie înregistrând cele mai puține articole din acest an.

Totodată, am marcat diploma de bac, dar și un caraghios, incredibil, dar adevărat RESPINS la facultate. Șoc și groază timp de patru zile. Joc de gleznă, strâns din dinți. Și cu toate acestea, dușul meu rece avea să se încălzească rapid cu puțin noroc și iubire divină (să zicem). Am marcat jurnalul de medicinistă, dar și de eminentă studentă la limbi (vorba vine, greu nu e, însă timpul mă omoară!).

Aș fi vrut să închei luna cu o beție, care, recunosc, s-a lăsat destul de mult așteptată – nici până în zi de azi nu am băut pentru ”libertatea” mea, pe care o credeam reală atunci.

Și panta începe să descrească lin, august fiind plin de plecări: Sardinia, Poiana Mărului, seri de neuitat. Septembrie și octombrie au fost seci pentru că am fost singură. Am început faculta și am avut o grămadă de spectacole cu BR-ul.

Noiembrie la fel, cu câteva excepții de stres pentru testele de osteologie, embrilogie și mult mai târziu, prin decembrie, cel din mușchi.

În trei cuvinte (exagerat, desigur, pe pariu că sunt de vreo 10 ori mai multe), cam așa a arată 2014-le meu. Pe lângă toate cele, mă mândresc cu 10 cărți citite, a 11 fiind deja sub nasul meu, cărți care nu au ținut nici de bac, nici de medicină.

Momente dulci-acrișoara, uneori amare, pline de frumusețe și de nervi. Viața ca o sinusoidă. Da, astfel de bilanțuri ne obligă să spunem un mare MULȚUMESC că am reușit, cu chiu și vai, să trecem peste toate.

Ce am învățat? Încă mai am de cugetat la acest subiect…