Sentimente la casa de marcat

Știți sentimentul ăla când ești la casa de marcat a unui hipermarket, ai un buget limitat, însă pur și simplu nu știi dacă-ți ajung banii pentru că ai pierdut numărătoare uitându-te după te miri ce? Sau mi se întâmplă numai mie?

Am fost să iau de ale gurii din Lidl astă-seară și m-am luat cu gândul și am tot pus în coș. Aveam 100 lei și o listă de acasă destul de scurtă. Bineînțeles că am văzut aia și aia și aia. Iar când am ajuns la banda rulantă și am pus produsele din coș, am înghițit în sec.

Oare-mi ajung banii? Nu, trebuie să-mi ajungă. Salamul cu peștele sunt vreo 30 lei, iaurtul 3.5 lei, rucola nu-i mai mult de 5 lei. Așa făceam eu calcule, până când un ”Bună seara” pițigăiat mă trezește din aritmetica păcii. Bip, bip, bip și suma creștea. Din fericire pentru mine, creierul meu nu mă lasă la greu și subconștientul meu știa că ne încadrăm în buget.

Ne încadrăm. Adică eu și cu mine.

Apropo de hiper/supermarketuri – am văzut un clip foarte interesant despre metodele de manipulare, una dintre ele fiind rearanjarea constantă a produselor de pe rafutri, astfel încât să te pierzi și să uiți ceea ce cauți de fapt. Puteți vedea videoclipul aici:

[su_youtube url=”https://www.youtube.com/watch?v=t5CZBTMwUq0″]

Nu mă omor cu mersul la cumpărături, dar uneori poate fi chiar relaxant. Astăzi așa a fost. În rest, pace și mâine să fi o zi mai bună decât azi. 🙂