Mi-a lipsit vara. Ador nopțile calde, senine, cu cerul pistruiat de stele. Am ieșit în oraș pentru a admira acest anotimp. M-am așezat pe mal și am privit Bega cum curge lin. Cu muzică bună în căști, cu vântul care adia ușor am contemplat peisajul.

Pauza de gânduri e sănătoasă!

Pentru câteva minute bune nu m-am gândit la nimic. M-am lăsat purtată de întreg tabolul desprins parcă din scrierile romantice. Lipseau spiritele care să danseze pe ritmuri numai de ele știute și vrăjitoarele nopții care să-mi ia mințile.

În jurul meu, alți oameni se plimbau liniștiți. Majoritatea era formată din cupluri care se țineau de mână. Se bucurau și ei de vară. M-au privit cu suspiciune, dar i-am ignorat.

Apoi am privit cerul și am văzut luminile unui avion. Unde să fi zburat? Mi-aș fir dorit să fiu în el. Am strâns puternic din ochi și am sperat că mă voi teleporta la bord. De preferat pe un loc la geam cu o carte bună în mână.

N-a funcționat. M-am trezit tot în Timișoara pe malul canalului care noaptea pare magic, însă la lumina zilei este atât de murdar. Am oftat. De această dată nu mi-a ieșit. Poate mai târziu.

Wanderlust?

Sunt lihnită după o viitoare călătorie, dar știu că pentru moment trebuie să mă temperez. Încă am lucruri de făcut aici, acasă.

Mi-a trecut prin minte că aș putea planifica o călătorie în fiecare lună. Apoi mi-am amintit că sunt studentă și că pe lângă buget, totuși mai am cursuri la care ar fi indicat să merg.

Îmi propun ca în următorii 50 de ani să scriu un articol din fiecare capitală a lumii. Cândva le voi vedea pe toate. Până atunci continuu să visez și să încerc să aduc aceste vise la realitate.