Dă-mi un leac pentru dragoste
și unul pentru gândurile fugare
căci sufletul mi-e greu și plin
și mintea, ah mintea…
Prinde obsesiv imaginea lui, o dezbracă,
o atinge, o bea și mușcă jilav din el
îi mângâie fruntea
îi zgârie spatele
îi împlinește visurile, visele,
și îl lasă să alerge în gol.
Îl îmbracă apoi cuminte și-l așează
pe scaun, îl întreabă
care-i sunt gândurile…
Dar el, fiul cel risipitor,
plin de nesătul, însetat de cruda-mi
tinerețe,
mă strânge în brațe, mă sufocă,
mă îmbracă-n sărutări fierbinți,
mă dezbracă din priviri
și mă face să mă simt
Femeie.

(scrisă în noiembrie, 2014)