Hipertensiunea arterială secundară pe înțelesul tuturor

Cu toții am auzit de hipertensiune arterială mai ales de la bunicii și părinții noștri. Este una dintre cele mai frecvente afecțiuni cardiovasculare și în 80-95% dintre cazuri cauza este necunoscută.

Aceasta se măsoară cu un tensiometru manual sau electronic, în urma căreia rezultă două numere ce semnifică tensiunea arterială sistolică (TAS) cu valori normale la adult sub 120 mmHg  și tensiune arterială diastrolică (TAD) cu valori normale sub 80 mmHg.

Cardiologii încadrează aceste valori în categoria ”tensiune arterială optimă”. Valori are TAS între 120 – 129 mmHG și/sau ale TAD între 80 – 84 mmHg este o tensiune arterială normală și TAS între 130 – 139 mmHg și/sau TAD 85 – 89 mmHg tensiune arterială normal înaltă.

Valori care depășesc TAS 140 mmHg și/sau TAD 90 mmHg sunt considerate deja hipertensiune arterială. Mereu trebuie avut în vedere o formă secundară, care, de cele mai multe ori, prin rezolvarea cauzei principale va conduce la scăderea la valorilor tensionale normale ale tensiunii arteriale.

Un caz concret

Să vă spun o poveste, un caz al unei doame în vârstă de 40 de ani. Aceasta s-a trezit peste noapte că suferă de hipertensiune arterială. Și-a descoperit afecțiunea la un control de rutină de medicina muncii. Medicul i-a recomandat un consult cardiologic.

În urma acestuia, femeia a fost pusă pe medicație antihipertensiva. Ce a fost ciudat însă, a fost faptul că în ciuda medicației și a vârstei relativ tinere – de obicei, hipertensiunea arterială se manifestă la + 55 de ani acompaniată de unii factor de risc precum obezitate, fumat, dislipidemie, diabet zaharat, un stil de viață sedentar, valorile tensionale a fost în continuare ridicate.

Au fost sugerate investigații suplimentare, iar la o simplă ecografie abdominală, medicul a observat o formațiune tumorală la nivelul rinichiului. Doamna s-a operat, formațiunea find îndepărtată. Între timp, aceasta se simte foarte bine, iar valorile ei tensionale au revenit la normal.

Cum să înțelegem tensiunea arterială

Imaginează-ți în felul următor. Inima ta este o pompă neobosită care pompează sânge prin artere către țesuturi. Sistemul arterial este ca un sistem de țevi prin care va trece un flux de lichid. În momentul pasajului, artera este elastică și se va relaxa pentru a permite trecerea. Odată cu înaintarea în vârstă și dezvoltarea aterosclerozei (depunerea de colesterol în peretele arterial și formarea plăcilor de aterom care îngutează lumenul vasului) elasticitatea vasului scade, iar forța ”de învins”, tensiunea, crește.

În momentul contracției, adică al sistolei, sângele pleacă de la inimă, iar forța pe care inima trebuie să o învingă pentru a pompa sângele în vase se numește postsarcină și este echivalentă cu tensiune arterială sistolică. Cu cât aceasta este mai mare, cu atât îi va fi mai greu inimii să pompeze.

Tensiunea cardiacă diastolică se referă la tensiunea de la nivelul arterelor în momentul în care inima se relaxează, imediat după contracție, adică este în diastolă, între 2 bătăi. Acest ciclu, sistolă – diastolă, este ritmul de funcționare al inimii.

În timp, inima se va adapta acestei noi tensiuni și va crește și ea în dimensiuni, ceea ce înseamnă că se va hipertrofia, pentru a face față postsarcinii crescute. Nu vreau să mă duc și mai mult în fiziopatologia hipertensiunii arteriale, vreau doar să înțelegi că aceasta trebuie fără doar și poate tratată.

De obicei, procesul descris mai sus se întâmplă progresiv și merge mână în mână cu înaintarea în vârstă.

Hipertensiunea arterială secundară și ce înseamnă ea mai exact

Pacienții care prezintă hipertensiune arterială la o vârstă tânără, sub 30 – 40 de ani, sunt obligatoriu investigați pentru descoperirea unor cauze secundare. Încerc să explica mai jos cele mai frecvente cauze ale HTA secundare.

Stenoza de arteră renală

Aceasta se manifestă, de obicei, la femeia tânără și care drept cauză displazia fibromusculară. Aceasta înseamnă că deși nu există un proces inflamator și nici plăci de ateroscleroză, lumenul arterei renale se îngustează prin creșterea peretelui arterial, mai exact al stratului muscular. De cele mai multe ori, displazia fibromusculară afectează fie artera renală, fie carotida, deși poate fi întâlnită la orice nivel.

Ei bine, dacă ai prins ideea mecanismului de mai sus, sigur ți-ai dat deja seama că această îngroșare arterială înseamnă de fapt un obstacol și obligă inima să pompeze contra unei tensiuni mai mari.

Debutul hipertensiunii în acest caz este recent, iar pacientul nu răspunde la terapia standard. Adică pacientul ia medicamente, dar valorile lui tensionale sunt în continuare mari.

Boala parenchimatoasă renală

Rinichiul are forma unui bob de fasole, iar unitatea morfo-functională a acestuia este nefronul. Nefronul este alcatuit din glomerul, partea care filtreaza sângele, și sistemul tubular, partea care dă proprietățile finale ale urinii.

Boala parenchimatoasă renală se referă la o defecțiune care apare la nivelul glomerulilor, deci o defecțiune a filtrului urinar ce au ca finalitate scăderea ratei filtrării glomerulare. Astfel, se declanșează o serie de mecanisme care se opun scăderii acestei prin secreția anumitor substanțe care au același timp au rol vasoconstrictor, deci cresc și tensiunea arterială. Ce inteligent e acest organism!

Sună complicat, dar dacă ar fi să o spun mai simplu – rinichiul sesisează că nu se filtrează suficient sânge și dă ”ordin” organismului să mobilizele tot sângele restant prin ”încordarea” arterelor.

Feocromocitomul

Feocromocitomul este o tumoră la nivelul glandelor suprarenale. Acestea se află la polul superior al rinichiului și se ocupă cu secreția mai multor hormoni. Tumora secretă catecolamine, adică adrenalină și noradrenalină. Acești doi hormoni sunt responsabili de reacția ”luptă și fugi” în momentul în care suntem în pericol.

Efectul lor asupra organismului este să concentreze sângele pe organele vitale – inimă, creier și mușchi și să scadă fluxul sanguin pe organele care nu sunt atât de importante în momentul în care ești în pericol – sistem digestiv, la nivelul pielii, la nivel renal etc. Practic, organismul se uzează, fiind mereu în condiții de stres.

Feocromocitomul se manifestă prin episoade de cefalee (dureri de cap) instalate brusc, hipotensiune ortostatică (amețeală li ridicarea bruscă în picioare) și modificări ale toleranței de glucoză. Pentru confirmarea diagnosticului se fac teste sanguine și urinare, dar și explorări imagistice pentru localizarea tumorii. Odată localizat feocromocitomul, acesta se poate extirpa chirurgical, iar tensiunea va reveni la normal.

Alte cauze ale hipertensiunii secundare

În afara celor mai sus menționate, mai există numeroase alte cauze de hipertensiune secundară. Coarctația de aortă, anticoncepțoionalele orale, boli tiroidiene, hiperparatiroidismul și altele.

Important este să depistăm cauzele și să le tratăm cât mai precoce. Cel mai bun lucru pe care îl poți faci dacă te afli în această situație este să discuți cu un medic cardiolog sau cu un medic internist. Aceștia te vor analiza din cap până în picioare și te vor ajuta să te faci bine. Dacă nu ai un medic cardiolog, te invit să discuți cu doamna doctor Cătălina Papavă.

Concluzii

Trebuie să diferențiem o creștere tensională unică – spre exemplu după o ceartă zdravănă, de hipertensiunea arterială cronică primară sau secundară. Așa cum am mai spus, suntem datori să avem grijă de noi, iar un control medical anual făcut ca la carte ne poate feri de multe alte neplăceri.

Sper că explicațiile mele referitoare la hipertensiunea arterială au fost destul de clare, dar dacă mai e nevoie de lămuriri, nu ezita să îmi scrii. Dacă nu mă pricep, voi întreba mai departe. De asemnea, menționez că acest articol are rol strict informativ și că cel mai bine este, întotdeauna, să consulți un medic avizat.

Să ne recitim cu bine!

PS. Toate informațiile de mai sus sunt preluate și ”digerate” din ”Harrison, Manual de Medicină”, Ediția a 18-a, editura All.

Cronica de sănătate este o rubrică susținută de Clinicile Medici’s.