Responsabilitate în online sau cum influențăm fără să vrem
“The price of greatness is responsibility.”
― Winston S. Churchill
Îmi stă demult pe buricele degetelor această temă a responsabilității în online. Nu am abordat-o până acum pentru că nu mi s-a părut destul de relevantă. Încep să cred că multe persoane care au un oarecare cuvânt public uită de etică și de această responsabilitate.
Din punctul meu de vedere, responsabilitatea în online presupune nu doar asumarea celor spuse, ci și asumarea deciziilor pe care le poți influența tu ca om public.
Au existat persoane cu care am discutat acest aspect. Mare parte din acești oameni sunt de părere că nu există nici un fel de responsabilitate pe umerii lor. Faptul că scriu într-un spațiu public, că își expun o părere pe care și-o asumă sau nu, o văd strict ca pe o problemă personală. Se șterg pe mâni susținând că nu depinde de ei ceea ce cititorii lor decid să facă, deși tot ei le-au sădit sămânța în suflet.
Părerea mea este că fiecare influencer este responsabil pentru ceea ce scrie și spune în spațiul public.
Nu ține doar de imaginea personală, ține și de felul în care respectivul își respectă cititorii și până la urmă pe sine.
Deși fiecare are libertatea de a alege, acel liber arbitru, deciziile pot fi influențate și manipulate. Sunt zeci de motive pentru care oamenii se apucă de scris în online. Însă aceastea ar trebui să aibă un scop comun – a aduce publicului un pic mai mult decât știa ieri.
Îmi amintesc când Andreea a scris la un moment dat un articol despre bloggeri și oameni cu blog. A fost momentul în care am spus că vreau să fiu și eu om cu blog. Felul ei de-a scrie, modul în care-și transmite ideile și își susține argumentele, m-au determinat pe mine, puștoaică de 17 ani, să-mi fac blog. Pot spune că acel articol mi-a schimbat viața.
Motivul pentru care cred că e important să resimțim această responsabilitate este că nu ne mai perimtem să fim ignoranți. Vrem ca oamenii să ne citească, să ne aprecieze și să ne urmeze. Nu funcționează întodeauna scuza liberului arbitru pentru că în ziua de astăzi oricine are acces la internet. De la cei mai culți, la cei cu un bagaj informațional mai scăzut.
Până și copiii pot accesa ușor bloguri, site-uri. Citesc, scriu, își fac propriile canale de youtube. De unde credeți că au învățat? De unde credeți că a pornit motivația? Tocmai de la ăștia mari sau mici care-și expun viața și părerile public.
Unii dintre noi suntem devenim formatori de opinie, cumva lideri. Ar trebui să vină natural acest simț al responsablității. Bă, dacă eu zic asta, oare ăia chiar vor face așa?
Și mai e un lucru: neasumarea responsabilității pentru ceea ce scrii, îți terfelește rău de tot imaginea.
Practic îți sapi singur groapa fie că jobul tău este sau nu în acest domeniu.
Poate că sunt idealistă. Însă ecuația s-a schimbat demult. Online-ul a câștigat mult teren, oameni care scriu în online sunt văzuți drept modele. Nu toți, evident. Devenim responsabili pentru ceea ce am ”îmblânzit”, pentru ceea ce am construit și am creat. Să nu uităm acest lucru!