🎨 AUTO-SA-BO-TAJ

Ce urmează mă amuză. Am fost certată că am stricat un tablou. Era o pânză care a suferit multe transformări până a ajuns la oareșicare formă de peisaj montan. Pueril, dacă mă întrebi pe mine. Nu exprima nimic. M-am uitat luni de zile la el încercând să-mi dau seama unde vreau să îl duc.

Apoi, într-o seară, am încercat să-i dau viață. Și am tras câteva linii anapoda. Apoi, am luat o pensulă mai mare și am combinat galben ocru cu albastru marin și argintiu. Am pus și niște alb și am trasat niște linii și mai groase și mai haotice. Nu m-am gândit la nimic, doar am lăsat mâna liberă.

Nu se mai distinge aproape nimic din peisajul inițial. Iar la final am trasat, tot anapoda, și câteva linii roșii-magenta. Am postat lucrarea într-un story și am intitulat-o AUTO-SA-BO-TAJ. Las fotografia aici (imaginea mică este pânză inițială):

Câțiva prieteni m-au certat că am stricat frumusețe de tablou. Am râs în sinea mea, m-am născut talent și voi muri speranță și în pictură. Cred că este tabloul meu preferat și nu știu dacă voi mai reuși ceva similar prea curând. Ideea din spate este simplă – pot, dar nu vreau.

Puteam să bibilesc și să scot un peisaj, să zicem, decent. Dar am ales să trasez linii anapoda pentru că așa este și cu auto-sabotajul. Ai ceva bunicel în fața ochilor, dar faci harcea-parcea din el. Motivul? Sapă fiecare după el cum poftește și cum poate.

Rezultatul palpabil? Ce se vede mai sus. Pentru că ai vrut și ai putut. Puteam să fac ceva frumos, dar nu am vrut. În viață nu este numai despre frumos și bun și floricele pe câmpii. Uneori bați câmpii rău, strici ceva încă dinainte de-ai da o șansă reală. De ce? Pentru că poți și nu vrei.

AUTO-SA-BO-TAJ este despre dualitate

Despre cea mai mare putere și constrângere pe care o avem – cea de a alege. Cine suntem, ce, cum și când facem. Despre contrastul cotidian a lui pot, dar nu vreau și vreau, dar nu pot (încă). M-am născut talent și voi muri speranță doar pentru că trebuie să explic în cuvinte. Sau poate nu trebuie, dar vreau.

Am uitat să citesc printre rânduri și să văd dincolo de ce mi se arată. Ce bine că m-am AUTO-SA-BO-TAT. Mi-a amintit cât de umană sunt.

Să ne recitim cu bine! 🎨