🤭Pe tine cine te va dezbrăca?
All is fair in love and poetry. Așa zicea Taylor Swift odată cu noul ei album, The Tortured Poets Department. Deși îl ascult pe repeat de când s-a lansat, nu despre el vreau să vorbim astăzi. Mi-a plăcut în schimb ideea că în iubire și poezie totul este corect și permis.
Nu pot să o contrazic, căci mă ascund și eu sub această dogma aici pe blog. Nu că tot ce scriu e corect, ci că textele mele trebuie tratate ca atare.
Nu e nimic străin în ideea că a te îndrăgosti vine la pachet cu riscul unei inimi frânte. Mă frapează ideea de a dezbrăca pe cineva de haine, de măști, de ego și a-l vedea în toată-i splendoarea. Apoi, a decide pur și simplu că nu-ți place. Sigur, nu e nimic greșit în acest lucru. Căci până la urmă nimeni nu ar trebui să-și dorească pe cineva doar de dragul de a nu fi singur.
Pe de altă parte, cât de ingrată e poziția celui dezbrăcat?
Care și-a dat jos nu numai hainele, ci și cele mai puternice scuturi. Nu de dragul vulnerabilității, nici al intimității, ci din dragoste. Că atunci când iubești și te simți iubit, lași garda jos. Simți că vrei să-i faci loc omului din fața ta nu doar în pat și în casă, ci mai ales în inimă.
Și te dezbracă de toate cele, rămâi dezgolit pentru că te simți în siguranță. Iar într-o zi, nu după mult timp, acel cineva decide că nu ești suficient. Că i-a ajuns cât a văzut. Că nu-i trebuie. Și își ia bocceluța și pleacă mai departe. Să exploreze ceva nou. Pe cineva nou.
Și tu rămâi așa, cu puța-n vânt, încercând să te acoperi, dar ai doar două mâini. Iar hainele tale s-au s-au dus cu tot cu bocceluța lui.
Sigur, vei zice că nu te-a pus nimeni să te lași dezbrăcat.
Că nu te înveți niciodată minte. Că trebuie să-ți asumi că ai ales să dai jos toate cele. Să fim serioși, nu te-a dezbrăcat nimeni fără voia ta (sper). Normal, îți asumi, că n-ai de ales. Dar tot îți e frig. Tot îți ia să te aduni și să îți croșetezi haine noi. Să îți lipești la loc inima și să regăsești speranța că poate data viitoare va fi mai bine.
Care data viitoare? Dar ce, tu, mai intră cineva în acest joc de noroc?
Sigur că da, că după ce îți trec toate cele, abia aștepți să joci din nou.
Că fiecare dezbrăcare și demontare are ceva foarte interesant la mijloc. Ideea că te poți remonta altfel la loc.
Îți va ieși? Probabil că nu, dar fie și o bucată pusă diferit, deja ești o altă versiune a ta. Nu știu dacă are sens ce zic eu aici, nici nu trebuie.
Cert este că într-o zi va veni acea persoană care te va îmbrăca și dezbrăca de nenumărate ori.
Și nu doar de haine. Te va ridica și te va prăbuși. Nu-i va fi frică să se ia la trântă cu tine. Nu pentru că nu te place așa cum ești, nu pentru că vrea să te schimbe, ci pur și simplu pentru că te întărâtă. Te întărâtă să te dezbraci singur și de bună voie, să te dezmembrezi și să te remontezi la loc.
Și da, spune-mi că sunt o romantică incurabilă. Că sunt și nu mi-e rușine. Nu zic că mi s-a întâmplat mie, nu prea am exemple personale de oferit aici pe blog. Nu e atât de personal acest articol cum pare, dar îmi place perspectiva. Puțin delulu, sigur. Nimic nou, de altfel.
Să ne recitim cu bine! 🤭
sursă foto – pictura de poate achiziționa tot acolo pe site
