#povești: Îmi place să mă trezesc de dimineață

Pentru cei care nu au timp să citescă sau preferă pur și simplu să asculte:

Îmi place să mă trezesc de dimineață. Încă mă lupt cu alarma care sună la 5:45 fix. Nu am depășit momentul de a o mai amâna opt minute. Dar după ce am învins căldura de sub plapumă mă ridic, merg la baie, mă îmbrac. Pe la 7 sunt deja la birou. Îmi organizez ziua, apoi merg la facultate.

Să te trezești înaintea soarelui e o adevărată provocare. Adevărul este că abia aștept ora de iarnă. Măcar atunci va fi ceva mai ușor. Aseară m-am culcat la 21:30. Nu terminasem toate sarcinile pe care mi le-am dat pentru ieri. Îmi rămăseseră două pe care le rezolv acum dimineață.

Mi se pare că acea oră și câteva minute pe care le prind doar eu și cu mine mă ajută mult. Nu sună telefonul, nu am nici un curs. Tot orașul doarme. Dacă nu am cine știe ce drumuri de făcut în ziua respectivă las mașina acasă. Trăiesc cu crezul că pot ajuta mediul. Poate că o mașină în minus nu face diferența în totdeauna. Dar poate într-o zi mai mulți vor alege mediul în detrimentul confortului.

Am deschis lista melodiilor de dimineață, acelea care îmi dau o energie bună pentru întreaga zi. În această perioadă mă concentrez pe scris. A revenit în viața mea acel chef nebun de a descărca sentimente și amintiri aici pe blog. Mi-am făcut un plan.

Știu că am tot făcut promisiuni de care nu m-am ținut. Înainte să spuneți că v-am dezamăgit, vă spun eu că am fost suficient de dezmăgită de prestația promisiunilor mele în ultima vreme. Așa că am învățat o lecție importantă. Să nu mai promit. Să tac mai mult și să fac și mai mult.

Așadar, îmi place să mă trezesc dimineață și chiar dacă pentru câteva minute urăsc că m-am trezit, la finalul zilei împlinirea și mulțumirea de sine sunt mult mai mare.

Nu pretind că aceasta e vreo rețetă a succesului. Nu cred că am succes. Cel puțin nu încă. Dar e un plan. Îmi place să fac planuri. De multe ori le urăsc. Știu, e un paradox.

Să mă trezesc de dimineață, înaintea tuturor mă ajută. Deși, repet, e o luptă continuă între plăcerea somnului și muncă, mi-a rămas afirmația Andreei Balaban în minte: rezultatele înaintea confortului.