Sunt ambidextră și mă laud cu asta pentru că pot
ambidextru, -ă = persoană care se folosește cu aceeași îndemânare de ambele mâini
Sunt ambidextră și nu mulți știu acest lucru despre mine. Mărturisesc totuși că este destul de ciudat uneori, mai ales în anumite zile când pot scrie doar cu stânga sau doar cu dreapta.
Cândva știam despre mine că sunt stângace, dar care scrie cu dreapta. Apoi, brusc, în clasa a XII-a am început să scriu și cu stânga. Tentativele au fost de mult, însă seriosul vine la greu. Diferă puțin doar unghiul de înclinație și câteodată spațiile pe care le las între litere, cuvinte, rânduri.
Nu mai îmi aduc aminte cum și de ce am învățat să scriu cu dreapta, însă chiar dacă mă descurc bine de tot și cu stânga, parcă-s mai sigură pe dreapta – când vorbim de scris.
La cusut, colorat, desenat, călcat, dat cu asipiratorul, ba chiar și la tenis – hop cu stânga.
Mai știu să scriu în oglindă cu ambele mâini și scriu destul de frumos. Habar nu am la ce mă ajută asta,. În afară de acele momente când îmi place să mă dau mare cu această calitatea a mea.
Însă acest lucru nu este valabil doar la scris. În ultimul timp, mai ales, am observat că pot tăia pâinea și cu mâna dreaptă. Am făcut-o doar cu stânga o bună perioadă de timp, că pot mânca cu lingura și ținând-o în mâna dreaptă sau că pot șuta cu ambele picioare.
Nu știu dacă toată această ambiguitate a mea merge atât de departe, încât să îmi facă varză și creierii. Adică partea mea stângă de creier să se certe cu cea dreaptă pentru că fiecare se crede mai deșteaptă. Deși, medical vorbind, ceea ce am spus eu mai sus e o tâmpenie, uneori așa merg treburile și în capul meu.
Fără să par arogantă, sunt singura persoană pe care o cunosc care e ambidextră. Mă rog, partea cu cunoscutul de sine este relativă și ea. Și acum, să vă demonstrez:
Voi ce ”secrete” de construcție aveți? 🙂
CARMEN
esti grozava! 🙂 Si fratele meu este ambidextru, este o îndemânare pe care a dobândit-o de când a fost fortat sa scrie cu dreapta, desi el este stângaci.Când nu era obesrvat, scria cu mâna stânga si de cate ori iil privea învatatoarea sau mama, scria cu dreapta 🙂 Mai trebuie sa spun ca desi era terorizat ☺ caietele lui de caligrafie erau permanent la expozitie!
Peste ani, începuse sa se joace cu aceasta capacitate, desenând figuri simetrice, cu ambele mâini, simultan.
Eu sunt… plictisitor de "normală" :))
zgomotoasa
E și normalitatea e ceva normal 😀
Trohin Nicoleta
OMG, ești genială :* cum să fac să fiu și eu ambidextră ? 😀
zgomotoasa
Păi exersezi 😀 Până la urmă e chestie de exercițiu și nimic mai mult 😛
Anamaria
:)) Te inteleg perfect! Exact cum a descris si CARMEN mai sus… Mi-am inebunit educatoarea! Am aflat mai peste cativa ani buni ca spunea parintilor: „Nu ma las pana nu o fac sa scrie cu mana dreapta! O si bat daca este nevoie!”. Si acum, uite ca si eu sunt ambidextra! Nu a reusit in totalitate, deci nu am pierdut, hahaa! Imi era rusine cu acest lucru, m-a facut sa cred ca sunt „o problema”, „anormala”, „defecta”, mai ales pentru o fata, pana sa intalnesc nu un oarecare baiat, stangaci fiind, dovedindu-mi contrariul. Hihi! Asa ca, sa fii mandra in continuare de ceea ce esti, la fel si ceilalti! Cine stie ce-o fi cu noi si ce ne-a rezervat viata in viitor! 😉
zgomotoasa
Aiurea, zice că aștia ambidecștri sunt așa, mai speciali 😛
Ana-Maria
In sfarsit gasesc persoane asemanatoare mie!De copil scriam numai cu mana stanga,dar la scoala am fost obligata de profesori sa scriu cu dreapta… A fost un cosmar,dar in cele din urma am invatat sa scriu repede si frumos si cu mana dreapta!Dupa cativa ani,toata teroarea aceea din copilarie se pare ca s-a intors in favoarea mea,pot sa imi folosesc repede si cu precizie buna oricare mana la orice gen de activitate,iar ca viitor medic dentist acest lucru ma va avantaja!Ma bucur enorm sa vad ca mai sunt si alte persoane ambidextre!Suntem cam putini dar …suntem!
zgomotoasa
@Ana-Maria, cred ca suntem destui 🙂
I
M-am născut dreptace dar mereu mi s-au parut sangacii atât de faini sa zic asa incat am început să exersez si imi iese foarte bine, asta la scris căci cu altele încă mai am de lucrat.
Teodora
@l, eu exact pe invers 😛
ruxadra
Scriu cu stânga din clasa a IX-a, cand din plictiseală, ştiind ca sunt dreptace cu forţa. Am zis: hai sa vad cum e. Din dorinţa adolescentina de a fi diferită si ciudata am început sa scriu în oglindă cu aceeaşi uşurinţă cu care scriam normal. Cu timpul am cunoscut psiholog si neurolog ce păreau familiarizaţi cu fenomenul.
Leonardo Da Vinci scria în oglindă. Desi mi-aş fi dorit sa fie un semn al genialitatii mele :)), de fapt este un semn al dezorientarii mele si al unei uşoare dizlexii.
Silviu
Salut .Și eu sunt ambidextraterestru 🙂