Sistemul imunitar și 4 dușmani ai acestuia

Am pornit ieri discuția despre sistemul imunitar. Poți citi articolul aici. Am promis atunci că revin cu un articol despre amenințările și dușmanii cu care se confruntă acesta. Practic, toți acești invadatori sunt invizibili și de multe ori trec cu adevărat neobservați. Cu toate acestea, există momente în care suntem scoși pe tușă de pentru câteva zile de o răceală zdravănă. În cele ce urmăează vom discuta în mare despre bacterii, virusuri, fungi și paraziți. Și da, virușii sunt doar la mașinării create de om, în timp ce virusurile chiar afectează oamenii.

Bacteriile bune și bacteriile rele

Cred că am mai spus acest lucru într-un articol trecut. Nu cred că este neapărat corectă această împărțire. Cred pur și simplu că există bacteria nepotrivită într-un mediu total nepotrivit. Doamnele bacterii au o reputație al naibii de proastă. Ne temem de ele ca ăla rău de tămâie și, în unele cazuri, pe bună dreptate. Nu te joci cu Treponema pallidum (responsabilă de sifilis), Salmonella thyphy (resposabilă de tifos), Shigella (resposabilă de dizenterie) și Yersinia pestis (responsabilă de ciumă).

Cu toate acestea, bacteriile sunt o parte esențială și necesară a vieții umane. Ele ne ajută să digerăm mâncarea, ne apără de alte bacterii și lucrează cot la cot cu sistemul imunitar pentru a crea un echilibru echitabil pentru toată lumea. De asemenea, bacteriile sunt folosite pentru a produce drojdie din care se face berea. Tot datorită bacteriilor avem brânză, iaurt, sana, kefir.

Bacteriile sunt organisme formate dintr-o singură celeulă fără membrană nucleară. Sunt entități preistorice, denumite științific procariote. Au o structură celulară simplă, dimensiuni reduse, iar informația genetică nu este organizată sub formă de nucleu. Ideea este că bacteriile se înmulțesc singure și tocmai aceată înmulțire provoacă infecția.

Fiind celule de sine stătătoare și având caracteristici unice, avem un tratament foarte eficient pentru a le combate – antibioticele.

Răspândirea lor se poate face pe cale aeriană, prin contact direct, inclusiv contact sexual. Infecțiile bacteriene pot să nu prezinte simptome care să ne alarmeze, moment în care le denumim asimptomatice. Cu toate acestea, ele pot produce o inflamație cronică cu răsunet sistemic.

Chlamidya trachomatis este o bacterie care se transmite prin contact sexual și de cele mai multe ori este asimptomatică la început. Ulterior, poate da scurgeri vaginale, mâncărimi și disconfort. La un simplu examen ginecologic cu efectuarea testului Babeș-Papanicolau această infecție poate fi diagnosticată și tratată corespunzător. Am scris mai multe despre acest subiect aici.

Virusurile, bată-le vina

Principala diferență între bacterii și virusuri este legată de dimeniunea, structura și funcția celor două. În timp ce bacteriile sunt mult mai complexe și au capacitatea de a se înmulți singure, virusurile din de aproximativ 100 de ori mai mici, sunt mai simpli și nu se pot înmulți singuri. Acestea din urmă pot fi transmise pe aceleași căi cu bacteriile, dar au nevoie de o celulă gazdă pentru a se înmulți.

Practic, un virus invadează o celulă și preia controlul asupra ei prin modificarea codului geneitc. Dacă vreți o comparație metaforică, când virsusul își face de cap într-o celulă, este ca și cum ar folosi copiatorul și ar face milioane de copii pentru a le distribui în tot organismul. Cel mai comun virus este cel ar răcelii – puteți citi mai multe despre dânsul aici.

Pacienții cu viroze respiratorii primesc întotdeauna tratament suportiv, aport hidric adecvat și recomandarea de a sta acasă. Problema cu virusurile este că se răspândesc foarte ușor. O tuse fără șervețel sau mână la gură poate propulsa virusurile până la 2 m distanță, iar un strănut până la 6 m. Cu siguranță antibioticele nu vor omorî virusurile, ci s-ar putea să îngreuneze munca prestată de sistemul imunitar prin eliminarea bacteriilor suspecte, lăsându-le pe cele rezistente să își facă de cap.

Sigur că există și alte virusuri în afară de cel al simplului guturai. Virusurile hepatitice, Epstein-Barr, cel al herpesului, virusul imunodeficienței umane. Pentru unele există tratament etiologic, pentru altele doar suportiv. Ce putem face noi este să ne ferim de ele prin igiena corespunzătoare a mâinilor, strănutat și tușit în batistă sau cot, să evităm colectivitățile în momentul bolii. Și, poate cel mai important lucru, să ne adresăm medicului și să-i urmăm sfatul. Să nu uităm de vaccinare, însă aici este cu totul și cu totul altă poveste.

Paraziții

Așa cum probabil știți deja, domnii paraziți au nevoie de un alt întreg organism pentru a supraviețui. Am putea spune și despre virusuri că sunt paraziți celulari, în timp ce adevărați paraziți au nevoie de o întreagă armată de servitori pentru a trăi și a se înmulți. Tenia, spre exemplu, poate trăi în intestinul uman și poate ajunge, ține-te, până la 6 m lungime.

Paraziții se găsesc în mâncarea gătită în condiții igienice necorespunzătoare, în apa nefiltrată și, în unele cazuri, îi colectăm prin mușcătură de insecte, prin contactul cu materiale fecale animale – Toxoplasma gondi din scaunul pisicii fiind o adevărată amenințare pentru femeile însărcinate sau care vor să aibă copii. Malaria, determinată de Plasmodium, este transmisă prin țânțari, iar exemplele pot continua.

Fungii, ciupercuțe drăguțe

În comparație cu doamnele bacterii, fungii sunt de 100 de ori mai mari și sunt plănuțe primitive care nu au clorofilă și nu își pot produce singure hrana. Acestea o procură de la alte organisme, cum ar fi de pe piele sau unghii. Există și ciuperci de pădure sau de câmp care, uneori, preparate de cineva priceput, sunt chiar delicioase.

Dușmanii naturali ai fungilor sunt bacteriile, iar de-a lungul vremii, domnii fungi au creat o armă puternică împotriva lor – antibioticul. Alexander Flemmin (1928) a descoperit penicilina prin observarea mucegaiului și a culturilor bacteriene, iar de atunci industria farmaceutică și întreaga omenire au făcut pași mari spre scăderea ratei mortalității prin infecții bacteriene.

Concluzia: ce facem cu sistemul imunitar?

Sistemul imunitar poate lupta cu toate amenințările de mai sus. Cu toate acestea, de multe ori are nevoie de ajutorul nostru. Ce putem face? În primul rând, să nu luăm antibiotice decât dacă suntem singuri că acolo își face o bacterie de cap. Altfel, aceste medicamente nu au nici un efect benefic. În al doilea rând, putem lucra la partea de prevenție și limitare a infecțiilor și, din punctul meu de vedere, cel mai important este să ne adresăm unui medic atunci când apar simptome.

Fiecare dintre cei 4 dușmani prezentați mai sus pot avea consecințe grave atunci când scapă de sub control. Povestim în articolul următor despre metodele de prevenție și limitare a transmiterii acestor microorganisme. În contextul actual, chiar cred că avem nevoie să ne reaminim lucrurile de bun simț 🙂 .

Poți discuta mai multe despre acest subiect cu DR. LORELEI GEORGESCU, MEDIC SPECIALIST MEDICINĂ GENERALĂ ȘI MEDICINA FAMILIEI. Fă-ți o programare aici.

 

Cronica de sănătate este o rubrică susținută de Clinicile Medici’s. Aceste articole au scop informativ, nu diagnostic ori curativ.