Un an de pauză între liceu și facultate
Prin clasa a X-a am fost într-un schimb de experiență în Germania. Fata la care am stat, Carolin, urma cursurile unui Gymnasium, adică acea școală care îți permite să mergi mai departe la facultate. Nici una dintre noi nu știa ce va face cu viața ei. Cu toate astea, ne-am simțit bine, am păstrat legătura.
Apoi, în primul meu an de facultate, pe când înotam printre anatomie, biochimie și alte materii stufoase, Carolin se plimba prin lume. Luase la pas Statele Unite în căutarea sinelui. M-am mirat. La noi dacă îți iei un an de pauza ești un ratat.
Când am întrebat-o pe Carolin de ce a făcut acest lucru, mi-a spus că tatăl ei, profesor respectat de fizică, a încurajat-o să călătorească și să muncească un an de zile înainte de a-și continua studiile. I-a mai spus că această călătorie o va ajuta să înțeleagă mai bine viața și pe sine. A motivat că el își dorește ca fiica lui să aibă un viitor liniștit și fericit, nu să se afle într-o meserie cu totul nepotrivită ei.
Astăzi, Carolin este studentă la Tuebingen, iubește ceea ce face și are în minte să pornească o mică afacere în care să-și implice și frații. Cel mai important lucru – este fericită și super pasionată de ceea ce face.
Un an de pauză între liceu și facultate mi se pare o idee genială
Să călătorești în această perioadă, ori să mergi în practică sau să ai timp să descoperi ce îți place cu adevărat și să și faci acel lucru, cred că este cheia fericirii profesionale. Pe termen scurt poate părea ca o irosire de resurse. Pe termen lung însă, eu cred că e un câștig. Un om căruia îi place ce face va fi de zece ori mai productiv. Sună a utopie, dar să vă întreb un lucru.
Câte persoane sunt care după ce termină facultatea se îndreaptă spre cu totul altceva decât au fost pregătiți?
Știu nenumărate cazuri. Da, mai sunt cei care se îndreptă spre domeniu IT și rămân acolo, însă cei mai mulți chiar sunt pasionați, căci altfel nu faci față. Mai știu și câțiva super super pasionați de medicină care vor face minuni la timpul lor.
Mulți dintre colegii mei sunt neutri. Dacă-i întreb ce le place, vor spune că li se pare interesant cutare, că le-a strânit curiozitatea. Majoritatea așteaptă să plece acasă, să treacă semestrul, sesiunea, să avem vacanță.
Sunt însă acei pasionați care rămân în vacanță în oraș pentru a merge în practică la spital. Sunt pasionații care fac gărzi cot la cot cu medicii, care vor să învețe cât mai mult, cât mai bine, pentru care medicina e ca un drog.
Câți oameni abia așteatpă să evadeze în weekend ori în concedii?
De ce? Pentru că munca pe care o fac nu îi satisface sufletește. Banii pot fi o motivație, dar la un moment dat dispare și apar altele precum frustrare, nefericire, depresie.
Am cunoscut oameni care sunt cu adevărat pasionați de ceea ce fac și care nu simt nevoia să evadeze. Nu cred că sunt norocoși, ci mai degrabă curajoși. Dar îi știu și pe aceia care fac un job de la care abia așteaptă să plece, dar nu au curajul să o facă. Pur și simplu nu știu încotro să o apuce.
”Choose a jobjob you love, and you will never have to work a day in your life.” Confucius
La voi cum e? Credeți că un an de pauza între liceu și facultate ar ajuta? Se știe deja că sistemul nostru de învățământ este low la capitolul orientare în carieră. Așadar, care ar fi soluția? Acest an de pauză poate fi un început. Ce e de făcut mai departe?
TmBlog
Eu unul am avut 2 ani de pauza intre liceu si facultate. Daca as fi dat la facultate imediat dupa liceu, as fi dat 100% la filozofie (fiind deja olimpic aveam asigurat loc in camin si mai multe facilitati). Dar dupa doi ani de pauza, mi-am dat seama ca iubesc mai mult fizica ( :)) nu ca ar fi mare deosebire intre fizica si filozofie), asa am ajuns sa iubesc ceea ce fac si sa imi castig existenta lucrand in telecomunicatii. Pe mine unul, m-au ajutat foarte mult acei doi ani de pauza luati intre liceu si facultate.
Teodora Mateoc
@TmBlog, mă bucur că ai reușit să faci ceea ce îți place. E super important! Cel puțin din punctul meu de vedere 😀
Margeluta
Eu nu am vrut ca dupa liceu sa merg imediat la facultate, ci sa stau acasa un an, sa ma odihnesc, sI sa dau la facultate anul urmator. Sincer, dupa 12 ani de scoala, pe care am urat-o in proportie de 70% (sa zicem), ma simteam extenuata si satula, nu voiam decat putina liniste si relaxare. Un an de odihna era mai mult decat binevenit, ca pe vremea aia nu se vorbea, sau cel putin eu nu auzisem de gap year. Dar bineinteles ca nu s-a intamplat asa, ca nu m-au lasat ai mei, ca sa nu rada lumea! Nu e trist cand e mai importanta parerea lumii decat dorinta propriului copil? Ah, cate ar fi de spus pe tema asta! Dar ma opresc aici ca si-asa m-am lungit destul si nimanui nu-i plac comentariile lungi. 🙂
Teodora Mateoc
@Margeluta, poate faci un articol pe blogul tău despre 😀
Isa
Eu nu am luat un an de pauză.. dar.. nu știu cum să explic in cuvinte, e ceva skill de al meu ce mă ajută să iau decizii bune în viață (o combinație de inteligență emoțională, scurte transpuneri realiste in viitor in diferite circumstanțe, curaj de a lupta pentru ce vreau, ce-mi place și în ce cred, răsfățul de a face ce-mi place, de a spune lucrurilor pe nume, de a simți ce am nevoie) și așa că am decis să merg la facultatea de geografie.. nu știam ce vreau să fac în viață.. nu am avut ocazia să încerc foarte multe (cred eu) așa că am zis că măcar fac o facultate de plăcere, de relaxare și până o termin văd eu cum stă treaba.. am auzit că se fac practici pe teren, la munte.. m-a cucerit. Mno numa bine că nu a fost grea deloc (pt mine), mi-a plăcut enorm.. mergeam cu drag și vroiam să învăț chestii și am avut și timp să activez in AIESEC unde am învățat super multe chestii.. de viață :D. Cred că dacă aș face acum facultatea clar aș fi mult mai serioasă și preocupată.. dar cred că e bine așa cum s-a întâmplat. Am apucat să călătoresc după. 11 luni legate in asia (8 in nepal incluzând cutremurul din aprilie 2015 și 3 in india) și apoi alte mici sau mari călătorii.. este extraordinar ce îți aduc astfel de experiențe.. efecte pe care le vezi abea in timp (multe din ele).. siii.. pentru cei care se ascund după „n.am bani”, „îs singură” etc… nu am fost omul înstărit financiar ci doar cel care a crezut in vise. Nu trebuie să book.ui cazări și itinerarii și să bifezi destinații.. te duci și vezi ce se întâmplă.. oamenii sunt buni și te ajută.. astea sunt experiențele din care înveți cel mai multe.. nu mai ai nevoie de diplome.. dinastea are toată lumea.. ai nevoie de experiențe, să explorezi, să descoperi, să te descoperi, de pasiune, de curajul de a fi altfel și de a crede in tine.. contează ce fel de OM te crești..:D
Teodora Mateoc
@Isa, nu pot să spun decât că mă bucur că ai găsit ceea ce îți place. Nu mulți au norocul tău 😀 și recunosc, pentru călătoria din Asia te invidiez, dar o să-mi iau revanșa cândva în viața asta :))
Tmblog
Visul meu este sa ajung in Mongolia in viata asta…sa stau la hotel in iurta
Teodora Mateoc
@Tmblog, go for it! Așteptăm poze și păreri pe blog 😛