Un an de pauză între liceu și facultate

Prin clasa a X-a am fost într-un schimb de experiență în Germania. Fata la care am stat, Carolin, urma cursurile unui Gymnasium, adică acea școală care îți permite să mergi mai departe la facultate. Nici una dintre noi nu știa ce va face cu viața ei. Cu toate astea, ne-am simțit bine, am păstrat legătura.

Apoi, în primul meu an de facultate, pe când înotam printre anatomie, biochimie și alte materii stufoase, Carolin se plimba prin lume. Luase la pas Statele Unite în căutarea sinelui. M-am mirat. La noi dacă îți iei un an de pauza ești un ratat.

 

Când am întrebat-o pe Carolin de ce a făcut acest lucru, mi-a spus că tatăl ei, profesor respectat de fizică, a încurajat-o să călătorească și să muncească un an de zile înainte de a-și continua studiile. I-a mai spus că această călătorie o va ajuta să înțeleagă mai bine viața și pe sine. A motivat că el își dorește ca fiica lui să aibă un viitor liniștit și fericit, nu să se afle într-o meserie cu totul nepotrivită ei.

Astăzi, Carolin este studentă la Tuebingen, iubește ceea ce face și are în minte să pornească o mică afacere în care să-și implice și frații. Cel mai important lucru – este fericită și super pasionată de ceea ce face.

Un an de pauză între liceu și facultate mi se pare o idee genială

Să călătorești în această perioadă, ori să mergi în practică sau să ai timp să descoperi ce îți place cu adevărat și să și faci acel lucru, cred că este cheia fericirii profesionale. Pe termen scurt poate părea ca o irosire de resurse. Pe termen lung însă, eu cred că e un câștig. Un om căruia îi place ce face va fi de zece ori mai productiv. Sună a utopie, dar să vă întreb un lucru.

Câte persoane sunt care după ce termină facultatea se îndreaptă spre cu totul altceva decât au fost pregătiți?

Știu nenumărate cazuri. Da, mai sunt cei care se îndreptă spre domeniu IT și rămân acolo, însă cei mai mulți chiar sunt pasionați, căci altfel nu faci față. Mai știu și câțiva super super pasionați de medicină care vor face minuni la timpul lor.

Mulți dintre colegii mei sunt neutri. Dacă-i întreb ce le place, vor spune că li se pare interesant cutare, că le-a strânit curiozitatea. Majoritatea așteaptă să plece acasă, să treacă semestrul, sesiunea, să avem vacanță.

Sunt însă acei pasionați care rămân în vacanță în oraș pentru a merge în practică la spital. Sunt pasionații care fac gărzi cot la cot cu medicii, care vor să învețe cât mai mult, cât mai bine, pentru care medicina e ca un drog.

Câți oameni abia așteatpă să evadeze în weekend ori în concedii?

De ce? Pentru că munca pe care o fac nu îi satisface sufletește. Banii pot fi o motivație, dar la un moment dat dispare și apar altele precum frustrare, nefericire, depresie.

Am cunoscut oameni care sunt cu adevărat pasionați de ceea ce fac și care nu simt nevoia să evadeze. Nu cred că sunt norocoși, ci mai degrabă curajoși. Dar îi știu și pe aceia care fac un job de la care abia așteaptă să plece, dar nu au curajul să o facă. Pur și simplu nu știu încotro să o apuce.

”Choose a jobjob you love, and you will never have to work a day in your life.” Confucius

La voi cum e? Credeți că un an de pauza între liceu și facultate ar ajuta? Se știe deja că sistemul nostru de învățământ este low la capitolul orientare în carieră. Așadar, care ar fi soluția? Acest an de pauză poate fi un început. Ce e de făcut mai departe?