Obezitatea din altă perspectivă (I)
Voi începe o serie de câteva articole în care obezitatea va fi în centrul atenției . M-am gândit mult cum să fac o introducere care să stârnească interesul. Poate că vor citi persoanele curioase, însă sper că mesajul meu va ajunge la acele persoane care au cel mai mare nevoie de el și poate nu îl conștientizează.
Simt că sunt pe un teren sensibil și mi-a luat mult să găsesc curajul pentru a scrie despre aceste lucruri.
Mă uit în jurul meu și văd multă lume cu kilograme în plus. Mă uit la mine și văd colăcei în jurul abdomenului. Trăim vremuri mult mai bune decât strămoșii noștri. Totul este la îndemână în orice moment din zi și din noapte.
Doar că acest mult bine care ne înconjoară poate escalada rapid într-un rău pe care îl putem scăpa foarte ușor de sub control. 55% din populația României este supraponderală. Numărul persoanelor cu kilograme în plus a crescut cu 14% în comparație cu anul 1990 spune un studiu Nielsen.
Obezitatea este definită ca masă excesivă de țesut adipos, adică de grăsime în exces. Indicele de masă corporal este indicatorul care evaluează greutatea corporală ideală pentru o înățime dată. Există numeroase site-uri unde îți poți calcula IMC-ul. Uite un exemplu aici – click.
În urma calcului rezultă valoarea IMC-ului care este reprezentată într-un tabel de pe site. Mă îngrijorează cei care se situează într-un IMC-ul de 25-29,99, adică cei supraponderali. De acolo până la obezitate mai este un singur pas, dar de cele mai multe ori, cel în cauză, nu realizează acest lucru.
Faptul că trăim într-o perioadă atât de prosperă, corpurile noastre fiind adaptate unui nivel de trai unde mâncarea era mult mai puțină, ne face să devenim iraționali. Orice poftă am avea, indiferent de zi, indiferent de oră, o putem satisface. Nu mai mâncăm doar de foame, mâncăm de plictiseală, când suntem stresați, nervoși, când vrem să ne premiem pe noi înșine.
Orarul meselor este în majoritatea cazurilor haotic. Cei mai mulți mănâncă puțin peste zi și mult seara, după o zi lungă de muncă. Mâncăm mult, prost și trebuie să ne asumăm aceste lucruri.
De ce ne confruntăm cu obezitatea?
La baza etiologiei obezității stă, în primul rând, un aport caloric crescut și lipsa consumului energetic corespunzător. Astfel, corpul are tendința de a-și face rezerve prin depozitarea caloriilor în exces în celulele adipoase. Dacă la adult celulele adipoase pur și simplu cresc în volum prin depozitarea grăsimilor, la copil acestea se înmulțesc și sunt mult mai greu de ”slăbit” atât în timpul copilăriei, dar mai ales în viața adultă.
Cu toate acestea, rata obezității infantile este în creștere. Copiii care au părinți obezi au șanse mult mai mari de a fi la rândul lor obezi pentru că pot moșteni genetic depozitele de grăsime. Pentru a simplifica ecuația voi spune așa – părinții obezi pot naște copii care au tendința mult mai mare de a depune țesut adipos.
Există boli în care obezitatea este pusă pe seama unor mutații genetice, așa cum se poate observa în sindromul Prader Willie sau Laurence-Moon-Biedl. Leziunile hipotalamice, hipotiroidismul, sindromul Cushing, hipogonadismul, unele medicamente cum sunt anticoncepțoionalele și antidepresivele și tumorile secretante de insulină, toate conduc la creștere în greutate. De asemenea, cei imobilizați la pat din cauze diferselor afecțiuni, au tendința de a lua kilograme în plus.
De ce este obezitatea un subiect delicat?
Între acceptarea de sine și obezitate există multe liane psihologice care ar trebui deslușite și descâlcite. Studiile spun că oamenii, în special femeile, au tendința de a-și ascunde emoțiile în consumul de mâncare. De multe ori vedem în filme că personajele principale preferă să consume o cutie întreagă de înghețată în fața televizorului, în loc să își disece și să-și înțeleagă emoțiile.
Citeam zilele trecute în De ce este eficientă psihoterapia // Louis J. Cozolino că bunica autorului prefera să îi ofere acestuia un desert copios în zilele în care acesta venea supărat de la școală. Cu timpul, autorul, deja ajuns adult, a observat că în fiecare seară avea obiceiul să deschidă frigiderul și să mai ia o gustare care de multe ori însemna un desert. A conștientizat acest lucru și și-a dat seama că există o legătură directă între fuga de a-și digera și înțelege propriile sentimente și consumul de dulciuri.
Obezitatea este privită ca o boală cronică.
Scăpată de sub control, aceasta poate duce la probleme seriose de sănătate. De la patologii cardiovasculare, hipertensiune arterială până la neoplasm sân, col uterin, ovare, colon, rect, pacreas, infertilitate și multe alte boli care sunt. Toate acestea la rândul lor sunt cronice și epuizante pentru pacient și nu numai.
Vreau să mai ating un subeict sensibil despre care toată lumea vuiește: acceptarea de sine vs. promovarea obezității. Nu cred că acceptarea de sine în condițiile în care ai kilograme în plus înseamnă încurajarea unui stil de viață dezordonat fizic și emoțional, așadar, încurajarea obezității.
Din contră, în momentul în care începi să te accepți așa cum ești, să te iubești și să ai grijă de corpul și de mintea ta, lucrurile se vor așeza de la sine.
Vei descoperi că sub toate acele seri în care ai mâncat ciocolată se află de fapt altceva despre care acum îți este greu să vorbești, dar cu siguranță vei fi curajoasă și te vei vindeca.
Toate acele pofte pentru fast food și mâncare chinezească mascau acele sentimente puternice care te încercau în fiecare zi și de care nu știai cum să le dai de capăt. Schimbarea este înfricoșătoare, dar până și un elefant se mănâncă cu linguriță 🙂 .
Nu trebuie să mă crezi pe mine, dar te invit să urmărești articolele Ioanei Dumitrache din categorie My Body Journey pentru a vedea că se poate să îți schimbi stilul de viață. Body Positivity din punctul meu de vedere este un concept care te învață să-ți iubești corpul și să ai grijă de ele.
Dacă urmăriți persoane care promovează acest stil de viață, veți observa că în programul lor există sportul, mese sănătoase și o perspectivă altfel. Prin aceasta înțeleg că pentru o viață sănătoasă nu trebuie să fii șnur și să te obsedeze slăbitul, ci să trăiești echilibrat, să asculți sfaturile specialiștilor și să încerci să te descifrezi.
Da, este nevoie de voință și curaj să iei taurul de coarne și să te întrebi dacă nu cumva în spatele apetitului se află și altceva.
Nu aș vrea să cădem nici în cealaltă extremă în care să chestionăm toate alimentele pe care dorim să le consumăm. Cred, în schimb, că avem nevoie de echilibru. Și da, mai cred cu tărie că avem cu toții nevoie de psihoterapie. Nu pentru că am fi defecți, ci pentru a comunica mai bine și a ne înețelge pe noi înșine.
Suntem ființe raționale și în același timp instinctive. Suntem un superorgansim în care mililarde de celule s-au pus deacord să funcționeaze împreună. Supraviețuirea înseamnă schimbare continuă și adaptare la nou în fiecare secundă.
Vremurile contemporane ridică provocări cu care omenirea nu s-a mai confruntat până acum. Cu toate acestea, cred că trebuie să fim curajoși și să înfruntăm tot ce vine cu capul sus. Hai să alegem căpșuna în locul tigrului (vă povestesc despre ce e vorba în articolul de luni).
Să ne recitim cu bine!
Cronica de sănătate este o rubrică susținută de Clinicile Medici’s.
Câteva dintre linkuri sunt linkuri de afiliere. Dacă tu, client fiind, comanzi acel produs, mică parte din prețul produsului se întoarce către autorul acestui blog. Nu plătești nimic în plus, iar prețul produsului rămâne același.
