Moneasa, ”Perla Munților Apusenilor”

Am un crez care într-un fel sau altul este derivat din condiția mea actuală. Cred cu tărie că înainte de a explora țări din lumea aceasta, trebuie să-ți explorezi propria țară.

Cum ziceam, acest crez vine în contextul faptului că sunt încă studentă și deși am un job, veniturile mele nu mă dau afară din casă și nici nu îmi permit vacanțe luxoase.

Cu toate acestea, îmi place să călătoresc și să explorez. Dacă până acum am mers în zona Hațegului, prin Apuseni (încă nu am scris despre aceste experiențe, dar urmează), zona Banatului Montan, iată că am decis să mă opresc și la vecini, în județul Arad.

Voiam un loc la munte, aer curat și liniște. Toate drumurile duceau la Moneasa, așa că nu am mai stat pe gânduri.

Stațiunea nu este departe de Timișoara – cam la 2 ore maxim de mers cu mașina. Se ajunge relativ ușor, dar sunt porțiuni de drum foarte stricat. Fără să greșesc, de porțiunea ce leagă Arad de Moneasa nu s-a atins nici un drumar de mai bine de 24 de ani. Poate doar a petricit pe ici-colo câte un crater. Spun asta pentru că ruta îmi este cunoscută. Mai mult de 2/3 o parcurg pentru a ajunge la bunici.

Stațiunea în sine este înconjurată de dealuri și munți. De cum te apropii, simți efectiv că aerul se schimbă. Cu toate acestea, stațiunea în sine este destul de tristă. Sunt mulți cei care vin aici pentru tratament și aer curat, însă majoritatea sunt în vârstă și, cel mai probabil, cu un nivel financiar destul de scăzut.

Moneasa, perla uitată a Apusenilor

Noi ne-am cazat la Hotel Moneasa, o perlă prăfuită, peste care timpul și-a spus cuvântul. Un hotel mare, impunător, curat, dar vechi. Potențial există – oho, și cât potențial.

Am ajuns acolo vineri seara, am cinat și ne-am plimbat prin stațiune. Pe mine m-a răpus somnul destul de repede. Aerul curat și-a spus cuvântul rapid. Sâmbătă, după micul dejun, am luat-o la pas spre Platoul Tinoasa. Am urcat pe un drum forestier și m-a durut sufletul de ceea ce am văzut acolo. Pădurea rărită, camioane întregi de butuci și sunetul drujbelor care a înlocuit cântecul păsărilor.

La cald, am scris atunci o postare pe Facebook pe care o las aici:

Nu au lipsit de pe trasu nici PETurile de bere și gunoiul aruncat la întâmplare. Este revoltător și în același timp dureros. M-am gândit la sute de posibilități. De la proiecte europene care să revigoreze stațiunea, la sancțiuni stricte pentru defrișări și o serie de măsuri menite să protejeze zona.

Aerul de la Moneasa este curat și te ajută să dormi bine de tot

Vă spun, aerul de acolo este incredibil. Cu toate acestea mă simt neputincioasă și cred că acest lucru mă revoltă cel mai mult. Nu pot decât să îmi fac meseria de blogger și să povestesc despre cele văzute acolo.

Mai cred că toate aceste neajunsuri pornesc dintr-o educație precară și sărăcie. Oamenii de acolo ar face orice pentru a face un ban și pentru a supraviețui. Până la urmă nu ei sunt cei de condamnat, ci acei oameni care aleg să stea cu mâinile în sân.

Într-o zi nu vom mai avea unde să mergem să respirăm aer curat. Moneasa este ”Perla Munților Apuseni” uitată și îngropată de ignoranță, nepăsare și dorința unui venit imediat. Nimeni nu ia măsuri, nimeni nu gândește în perspectivă și pentru viitor. Cu toții vor acum, imediat, fără să se gândească să s-ar putea ca într-o zi, acest imediat să nu mai existe.

Noi am făcut tot ce am putut – am adunat gunoi, am fotografiat zonele despădurite. Nu vreau să acuz pe nimeni, vreau doar să știți că natura nu negociază. Ea își vede de treabă și își urmează cursul.
Să nu vă minunați dacă vor fi din ce în ce mai multe inundații, alunecări de teren și fenomene meteo din ce în ce mai ciudate. Ne-o facem cu mâna noastră – o mână pe pălărie și cealaltă pe PET.

Aștept cu interes poveștile voastre dacă ați fost în zonă. Dacă nu, vă recomand să mergeți cât mai puteți. Nu vă așteptați la lux și opulență, așteptați-vă la un reality check din acela pe bune.

Să ne recitim cu bine!