Lume paralelă – Grey’s Anatomy

[su_quote cite=”#greysanatomy #momentdesinceritate” url=”https://www.facebook.com/zgomotul.gandului/”]Doamne câtă vâlvă s-a făcut în momentul în care acest personaj, Derek Shephard, a murit subit în sezonul 11. Toată lumea jelea, toată lumea o blama pe mama Shonda că a distrus o poveste de dragoste cum rar ți-e dat să înțelegi. Toată lumea era tristă că Patrick Dempsey părăsește ceea ce se numște Grey’s Anatomy, o dramă care ține fanii aproape de mai bine de 10 ani. Sezonul 13 este pe vine și oamenii încă se uită și vor să știe ce se întâmplă cu văduva Meredith. Pe bună dreptate că povestea dintre Meredith și Derek a început fulminant și s-a întrerupt la fel de brusc. Adevărul este că fiecare persoană care se uită la acest serial își dorește o dragoste ca între cei doi. Da, îmi doresc să găsesc acel bărbat în armură strălucitoare care să mă salvezi și mă rog… Două personaje care, din punctul meu de vedere, au schimbat lumea prin felul lor de-a descoperi mulțimii iubirea. Cu bune și cu rele. Cu iertare, împăcare și acceptare a persoanei iubite. Nu poți schimba un om sau deciziile pe care le ia, dar îl poți iubi. Am fost tristă când a murit Derek pentru că am înțeles că realitatea bate poveștile și că oricât de frumoase sunt basmele pe care le trăim, ele ajung la un final. Nici nu știu dacă există o astfel de dragoste precum cea dintre MerDer, dar aș vrea să cred că există. Poate nu o voi cunoaște niciodată, dar nu-i bai. Fiecare cu ”crucea” lui. Basmele sunt frumoase, te fac să visezi. Și unde ar fi omul fără vise? Ar fi o epavă care plutește în derivă. [/su_quote]

Scriam azi-noapte pe facebook și nu aș vrea să pierd nici acest video, nici ce am scris acolo. A fost o părere de moment, un implus. Poate că nu-i cel mai bun text, dar e unul pe care l-am simțit. Oricât de ciudat ar fi, sunt genul de persoană care simte la filme și la seriale.

Câte sentimente a trezit în mine acest fenomen Grey’s Anatomy. Am plâns, am meditat, am învățat și am trăit cot la cot cu personajele din serial. Spuneți-mi obsedată dacă vreți, dar pur și simplu mi se pare genial. Nu e vorba doar despre ițele narative, ci și despre actori care aduc la viață persoanjele atât de bine. Apoi mai este felul în care sunt construite personajele.

Înghit în sec și mă gândesc care sunt șansele să fii atât de bun și de dedicat să creezi o astfel de lume. Un serial îmi pare a fi o lume paralelă care aduce în față probleme din societate, probleme personale cărora încearcă să le dea o soluție. De multe ori menirea unui serial, a unui film și mai ales menirea unei cărți este de a oferi soluții, de a crea scenarii pe care le duce la un sfârșit – bun sau rău. Ideea este ca oamenii să învețe ceva din ce se petrece acolo, ceva ce să aplice în viața reală sau nu.

Cine susține că un astfel de material este pur entertaining, se înșeală amarnic. Pentru mine Meredith Grey este una din acele femei pe care le am în minte drept model. Deși este un personaj fictiv, nu pot să nu admir felul în care i-au dat viață, felul în care Ellen Pompeo o joacă.

Pot spune că într-o oarecare măsură, Grey’s Anatomy m-a ajutat să-mi corectez unele greșeli, m-a învățat că a fi calm în momente critice este esențial. Mi-a demonstrat că adevărul, iertarea, înțelegerea, toleranța și răbdarea sunt abilități cheie în viața. Mi-a dat visul unei povești de dragoste care să nu-și dorească să te schimbe, ci să te accepte așa cum ești. Să te facă pe tine să vrei să fii mai bun, nu să-ți impună limite.

Poate că știam aceste lucruri, poate că le auzisem. Văzându-le, mi-au rămas bine întipărite în minte. Sunt convinsă că multe persoane simt așa într-o mai mare sau mai mică măsură. Dacă recunosc sau nu e problema lor.

Nu voi fi tristă când acest serial va pune punctul de final, dar probabil că voi reveni de multe ori la el așa cum am făcut-o deja. Sunt momente în care-mi doresc să revăd un anume episod pentru o anumită stare pe care mi-a trezit-o.

Call me crazy or obsessed, but nu vreau să schimb asta. This is my guilty pleasure. Well, one of them. 😀