Lasă-i să râdă de tine și vezi-ți de drumul tău

Urăsc oamenii lăudăroși. Sunt cei care se bat cu pumnul în piept că ei pot, că ei fac, că ei dreg. Cine-i ca ei?

Dar atunci când îi iei la puricat, când sapi nu foarte adânc, realizezi că sunt de fapt foarte săraci. Nu neapărat material, ci și spiritual, cultural. Săraci cu duhul.

Nu îi judec, însă îmi displac. Mie mi se întâmplă așa – de fiecare dată când mă laud cu ceea ce vreau să fac, planul se concretizează fix pe dos. Deci o dau în bară. cum ar veni.

Așa că, am învățat că a-ți tine gura este uneori mai bine. Nu trebuie să știe toată ulița că vrei, că știi, că poți, că faci, că iei.

Nu notele din facultate sau de la școală contează, nici ceea ce se aude despre cineva. Contează cum te raportezi tu la persoana respectivă. Poate fi cineva încununat cu premii.

Doar că acelea vin în urma muncii, nu a omeniei.  Și cu toate acestea, munca nu îi dă dreptul să devină arogantă. Aroganța a omorât pisica și a dat cu cei mai de succes oameni de pământ.

Bunicul meu are vorbă – ”Lauda de sine, pute a căcat de câine”. Cei care îi invidează pe alții știu, în sinea lor, că nu pot ajunge, nu pot atinge sau gusta ceea ce respectivii au gustat, atins și ajuns.

Fiecare are drumul său. Dacă un arogant decide să râdă de tine, dă-i pace. S-ar putea ca la un moment dat, în viața lui, să fi fost în locul tău. Sau, s-ar putea să fie și el exact acolo, dar să aibă alte mecanisme de apărare.

Lasă-i să râdă de tine și vezi-ți de drumul tău. Pentru tine, tu ești cea mai importantă persoană din viața ta. Să nu uiți asta!