The Knick – cel mai șmecher serial

Nu am zis cel mai bun, dar cu siguranță cel mai șmecher, The Knick este genul de serial care te lasă de cele mai multe ori cu gura căsacată sau te face să te gândești cum ar fi fost dacă. Spitalul Knickerbocker din New York este poate unul din cele mai dubioase locuri ale vremii de atunci, început de secol XX. Încerc să nu povestesc nimic din acțiune, totuși aș vrea să vă trezesc interesul pentru că merită văzut 😀 .

Pentru The Knick trebuie să ai stomac.

Încă de la primul episod, de fapt încă din primele 10 minute ale primului episod mi-am spus că serialul are o doză de nebunie. Nu mi-a venit să cred că se poate filma așa ceva, că nimeni nu a avut nimic de obiectat. Că lucrurile erau așa cum zice acolo, îmi pot imagina doar. Deși cumva cred că nici chiar realitatea noastră nu e departe.

În primul rând, trebuie să nu scăpați din vedere faptul că suntem la începutul anilor 1900, că femeile nu aveau încă drept de vot, automat nici un cuvânt de spus. Rasismul era în floare, industria explodase, iar invențiile curgeau ”gârlă”. În perioada respectivă, omenirea a făcut un salt uriaș către lumea civilizată, dar cu ce sarcificii?

Primele automobile apăreau pe șosele, primele tehnici chirurgicale de cezariană, hernie, primele descoperiri legate de difterie, epidemii de febră tifoidă și multe altele. Cum să vă zic eu, un vis pentru orice medic (haha). Cocaina circula liberă drept medicament, heroina se credea a fi un tratament numai bun pentru stoparea dependeței de cocaină. O nebunie curată.

The Knick nu se compară cu Grey’s Anatomy sau Dr. House.

Ultimele două seriale sunt de-a dreptul drăguțe și elegante. Bineînțeles, nu le poți compara aproape în nici un fel, dar nu acesta e scopul. Cred că sigura trăsătură cu adevărat comună este faptul că toate 3 se învârt în jurul meidicilor, a vieții de spital, dar și a vieții din afara spitalului.

Personajele din The Knick ilustrează fiecare o tipologie a oamenilor de atunci.

Nu că oamenii s-ar fi schimbat foarte mult de atunci, doar că acum suntem mult mai ”relaxați” unul cu altul, respectul se arată pe căi diferite și sub forme mai ciudate, ar spune ei, oamenii secolului al XX-lea. Dar să vă povestesc despre personaje pe rând:

Dr. John W. Thachery (Clive Owen) este modelul geniului neînțeles. Extrem de priceput într-ale chirugiei, creativ și dornic să descopere lucruri noi, competitiv, arogant și ”înfipt”. Cu toate aceste calități ale sale, are totuși un mare defect – este dependent. Deși în cursul episodului 2, mi se pare, aflăm cu toții cum, unde și de ce a devenit depedent, mi se pare destul de interesant cum își ascunde suferința.

Sora Lucy Elkins (Eve Hewson) mă scoate din minți. Mi se pare atât de inexpresivă și totuși îmi place de ea atât de mult. E genul de fată crescută într-o familie serioasă, dar modestă, devenită soră medicală din pasiunea de-a ajuta oameni. Cu toate acestea ea știe ce vrea și are curajul să lupte pentru țelul ei. Vă va enerva și pe voi, cred 😀 .

Am mirosit ceva dubios între Dr. Algernon Edwards (Andre Holland) și Cornelia Robertson (Juliet Rylance), dar nu credeam că va fi chiar așa.

E interesant de văzut contrastul dintre persoanele care doresc să accepte schimbarea și să refuze rasismul și cele care-l îmbrățișează cu ardoare. Întrebare este cât de pregătită este Nelly să înfrunte lumea pentru prietenul ei Algie și cum va reacționa ea în situații de criză. Eu știu și sper că sunteți curioși să aflați și voi.

Dr. Everett Gallinger (Eric Johnson), Dr. Bertie Chickering Jr. (Michael Angarano), sora Hariett (Cara Seymour) și Herman Barrow (Jeremy Bobb) sunt personaje la fel de complexe și deși poate că într-un episod îl vei urî pe Gallinger, în următorul îți va părea rău de el, vei empatiza cu el și vei încerca să înțelegi de ce a făcut așa și nu invers.

Frumusețea acestui serial constă în faptul că nu ai cum să te ”dedici” unei tabere. De fapt nu există nicio tabără. Fiecare personaj este prezentat cu părțile lui bune, cu părțile mai puțin bune. Aflăm despre fiecare câte puțin, apoi tot ceea ce știam este dat peste cap. Fiecare are un motiv pentru care a ales cum a ales.

Cred că acest serial își propune nu numai să ne descopere lumea anilor 1900, dar și să ne facă să înțelegem că fiecare om are bune și rele, decizii corecte și decizii mai puțin corecte.

Dacă ar fi să vorbim despre decor și ținute – aici aș putea comenta până mâine dimineață. Vă spun doar că merită să rupeți din timpul vostru pentru The Knick, dar să nu vă uitați stomacul și nici creierul la job. Pe cuvânt că nu veți înțelege nimic fără tărtăcuța care să lucreze cu voi.

Și nu în ultimul rând, aștept cu nerăbdare să-mi spuneți dacă vă uitați la el. Sau măcar dacă v-am făcut curioși. 😀 Tocmai ce am început sezonul al doilea și abia aștept să îl văd pe tot. Trag de timp să nu rămân fără acțiune până când va apărea noul sezon.