Jane Eyre

Autor: Charlotte Bronte
Limbă originală: engleză
Număr de pagini: 572
Colecția: ”100 de cărți pe care trebuie să le ai în bibliotecă” – Biblioteca Adevărul
Nota mea 5/5

Am cochetat de mult cu această carte și mi-am făcut curaj abia recent să o citesc. Spre surprinderea mea, deși este o carte relativ groasă, am citit-o în aproximativ o săptămână. Povestea lui Jane Eyre, în fond romanul autobiografic a lui Charlotte Bronte, m-a captat încă de la primele pagini, pentru că m-am regăsit într-un fel foarte ciudat cu micuța Jane. Deși nu am fost o mare iubitoare de cărți în copilărie și adolescență, atunci când nu voiam să vorbesc despre lucrurile care mă dureau, mă refugiam în cărți, fugeam de realitatea mea într-un univers paralel al paginilor cu mii și mii de cuvinte.

Mi-au plăcut descrierile de peisaj și situație. Nu sunt prietenă cu descrierile, în mod normal, pentru că mă plictisesc, dar Bronte m-a învățat că ele opresc timpul și îți dau o pauză de respiro de la un tumultul de gânduri și de întrebări.

M-a impresionat momentul în care Helen Burns moare, ținând-o pe Jane în brațe. A fost printre momentele cele mai emoționante din lectură. Secvența care m-a ținut cu sufletul la gură, a fost prima încercare a domnului Rochester de a se căsători cu Jane. Într-un fel, îmi doream enorm de mult să se căsătorească atunci, pe de altă parte, cred că personajele nu și-ar fi lăsat atât de mult amprenta asupra mea, dacă ar fi făcut-o.

Pe lângă faptul că Jane, ca și personaj, este gândită drept o femeie puternică, care se ghidează după rațiune și după valorile cu care a fost crescută, păstrându-și în același timp feminitatea, mi-a plăcut enorm de mult că Bronte luptă pentru drepturile femeilor. Deși publicată pentru prima dată în anul 1847, în romanul Jane Eyre se poate observa clar dorința autoarei de a educa publicul în sensul lărgirii spectrului gândirii, dorind astfel ca omenirea să înțeleagă că femeile pot mai mult decât să fie doar neveste, pot fi egale bărbaților.

 

Este inutil să spui că ființele omenești ar trebui să se mulțumească doar cu liniște; ele au nevoie de acțiune și dacă nu o pot găsi, o creează. Milioane de oameni sunt condamnați la un destin și mai liniștit decât al meu și milioane se revoltă împotriva sorții lor. Nimeni nu știe cât de multe răzvrătiri – în afara celor politice – agită masele de ființe vii care populează pământul. Se presupune că femeile sunt în general calme, dar femeile simt aidoma bărbaților, ele au nevoie să-și antreneze și să-și dezvolte aptitudinile și le trebuie un câmp de luptă pentru eforturile lor, la fel ca și bărbaților; ele suferă când constrângerea este prea aspră, când lâncezeala e deplină, exact la fel cum suferă și bărbații. Iar semenii lor mai privilegiați se dovedesc mărginiți atunci când afirmă că ele ar trebui să se mulțumească să facă budinci și să împletească ciorapi, să cânte la pian și să brodeze săculețe de mână. E un lucru nesocotit să condamni sau să râzi de ele, dacă încearcă să facă sau să învețe mai multe decât a hotărât tradiția că este necesar pentru sexul lor. – Jane Eyre, Charlotte Bronte – pagina 139

Egalitate între femei și bărbați – un subiect destul de actual.

Emoționant a fost și momentul în care Jane își regăsește verișorii, cât despre final…

Ei bine, finalul mi-a înșirat lacrimi pe obraz. A fost un plâns tăcut, ce mi-a îngreunat lectura, dar care mi-a dat speranță – în iubire, într-un final fericit, în noi începuturi.

Pentru mine, și sunt ferm convinsă că și pentru mulți alții care au lecturat această carte, termenul de bildungsroman prinde cu adevărat un contur real, lăsând profunde învățături.

Concluziile mele:

  • nu judeca pe nimeni, înainte de-al cunoaște – nici după înfățișare, nici după primele cuvinte;
  • iubirea nu-ți dă pace până când nu se împlinește, însă nici iubirea toxică, oarbă nu te lasă să trăiești;
  • puterea constă în a fi ferm, atunci când ai luat o decizie;
  • orgoliul aduce numai suferință;
  • lucrurile bune se întâmplă atunci când te aștepți mai puțin;
  • nu crede tot ceea ce vezi sau auzi;
  • citește printre rânduri, ascultă printre cuvinte, vezi printre contururi;
  • viața este un haos cărei îi putem da sens doar fiind noi înșine;

Jane Eyre a devenit roman de referință pentru mine, fiindu-mi printre cele mai dragi. Încă nu am văzut filmul, dar sunt foarte curioasă și promit că revin cu un update cu impresii despre el 🙂

Dace vreți să comandați cartea o puteți face aici.