Iubire toxică

Ai văzut-o pe holul facultății și te-a fascinat zâmbetul ei, felul în care-și dă parul lung, șaten pe spate. Și fără să îți dai seama că știe că te holbezi la ea, buzele ți se despart, ca și cum o sete nebună te-ar curpinde. Știi că doar buzele ei cărnoase și fragede îți vor stinge panica și fiecare celulă a corpului.

Rămâi pe loc cu speranța că va trece pe lângă tine și îi vei simți mirosul. Dar ea este isteață. Știe că te-a fermecat și îți face jocul. Trece prin fața nasului tău, fluturându-și părul ce miroase a balsam dulce, care-l face să pară din mătase.

Deși chipul ei se ascunde sub o mască, tu ai impresia că este cea mai frumoasă fată de pe planetă și ai da orice ca să fie a ta.

Iubire toxică. Ai văzut poate, sute de fete, dar nici una ca ea. Ajungi acasă și te simți obosit.

Îți trântești lucrurile pe jos și te arunci în pat cu imaginea ei în minte. Parcă îi simți încă parfumul. Îți iei telefonul și vrei să îi scrii. O cauți pe Facebook și îi admiri poze de profil. Nu sunteți încă prieteni. Îți pare un înger căzut din cer.

Așa ți se pare și acum, după mai bine de șase luni de relație. Nu poți înțelege de ce toți prietenii tăi îți spun să o lași în pace, când ea este blândă și drăgăstoasă. Îți oferă trupul ei, îți oferă sufletul ei.

Sau cel puțin așa ți se pare. Îi găsești scuze pentru toate lucrurile murdare care ți le face și crezi tot ceea ce îți spune. Ai pierdut raționalul din tine, mai ales când vine vorba de ea și refuzi să vezi că ai nevoie de o salvare, de o rază de realitate, de un ochi din umbră.

Deși pare prea târziu, nu este. Orice boală poate fi tratată, mai ales acea iubire toxică…