De să îți pui întrebări?

Dacă nu ai timp să citești acest text, l-am înregistrat pentru tine. Click pe link-ul de mai jos pentru a-l asculta. 

Un lucru îmi este clar. De când am început să lucrez cu oamenii, am învățat că ori câte argument ai aduce, ori cât te-ai strădui să convingi un om să te asculte, acesta nu o va face decât dacă își dorește acest lucru.

De cele mai multe ori e super frustrant să îți dai seama că cineva nu este “pe drumul cel bun”, să încerci să îl ajuți, iar acesta să refuze pur și simplu mâna pe care i-o întinzi.

Am stricat prietenii încercând să ajut cu forta.

Nu a funcționat niciodată să bag cuiva pe gât ideea sau convingerea mea. De fiecare dată am fost dezamăgită.

Mi-au luat câțiva ani pentru a pricepe că soluția nu e să îl convingi, ci să îl faci să își pună întrebări.

Scriind aceste rânduri, îmi dau seama că e la mintea cocoșului. Nici pe mine nu mă poate convinge nimeni dacă nu vreau. Însă eu îmi pun foarte multe întrebări. Uneori mă las dusă de val și iau decizii pe baza credințelor altora. Ni se întâmplă tuturor măcar o dată în viață.

De cele mai multe ori, însă, îmi pun întrebări, mă documentez din surse diferite, caut răspunsuri și abia apoi decid. 

Am observat cu stupoare, oarecum, că lumea în general nu își pune întrebări. Așa suntem obișnuiți de mici.

Dacă e ceva ce nu înțelegem la școală, spre exemplu, preferăm să tăcem cu promisiunea mentală că ne vom informa ulterior. Aiurea! De multe ori uităm și rămânem cu o lacună de înțelegere.

Și uite așa, fără să ne dăm seama, cultivăm această absență a întrebărilor. Dacă e ceva ce am apreciat mereu la învățământul din străinătate a fost faptul că tinerii sunt mereu încurajați să întrebe, să nu se sfiască să își recunoască neînțelegerea. 

În fine, toate aceste gânduri au legătură cu acest weekend. M-a consumat mult subiectul și faptul că românii nu sunt pregătiți nici din punct de vedere cultural și nici educațional pentru un astfel de referendum. Deși există campanii puternice de ambele părți, iar părerile sunt mai divizate că niciodată, mărturisesc că înțeleg argumentele tuturor.

Am fost tentată să cad în extreme, să judec aspru și fără drept de apel. Nu e calea cea bună, nu spre o societate educată și deschisă la progres. 

Nu voi îndemna pe nimeni ce să facă. Acesta nu vreau să fie rolul meu, ci va îndemn să judecați cu propria minte. Vă îndemn să vă puneți întrebări oneste, sincere și să căutați să le răspundeți cu propria-i conștiința. Să luați în calcul toate posibilitățile, avantajele, dezavantajele, să vă gândiți la ce ați experimentat până acum și ce oameni ați cunoscut.

În acest weekend nu este vorba doar despre schimbarea unor texte dintr-o carte, ci este despre oameni, îmi scuzați ”franceza”

Sunt pesimistă, dar oricare ar fi rezultatul, luni dimineață va fi o nouă zi și fiecare va fi nevoit să trăiască cu decizia pe care a considerat-o a fi cea corectă. 

Citat din “Homo Sapiens” – Yuval Noah Harari, Ed. Polirom 2017