Două greșeli pe care le-am făcut la început de blogging
S-au împlinit mai bine de șase ani de când activez în mediul online. Am pornit timid, pe un blog de beauty pe când eram reprezentant la o companie de cosmetice. După câteva luni l-am șters, pentru că nu mă regăseam în el. Să nu mă judecați, aveam 15 ani.
Apoi am început să-mi pun trăirile online și a apărut Zgomotul Gândului, pe care recent l-am transformat în acest blog. Poate că mă repet, dar îmi doresc să înțelegeți contextul.
Citind din textele altora, mi-am dat seama la câteva luni după ce am pornit blogul, că am nevoie de o pagină de facebook dedicată lui. Așa că, pe 1 decembrie 2012 a apărut aceasta.
Îmi doream să cresc. Am investit buget minim în campanii plătite și le-am țintit pe un public mult prea larg. Nu știam nimic despre advertising, dar îmi creștea inima când oamenii au început să dea like. S-au adunat peste 8.000 de fani.
M-am adresat unui public prea larg
Toate bune și frumoase, însă cu timpul am realizat că fanii mei nu sunt publicul căruia vreau să mă adresez. Mi-am dat seama într-un live pe care l-am făcut anul trecut pe pagină. S-a alăturat acelui video un tip dubios, care-mi urmărea pagina și care a început să comenteze. Să mă bage și să mă scoată, să mă facă în toate felurile. M-am speriat, am oprit live-ul și l-am șters.
Apoi a urmat căderea mărului în capul savantului. Mi-am dat seama cât de necugetat procedasem atâta timp. De fapt, nu pot să numesc necugetare, ci mai mult neștiință. În excesul de zel și dorința de a-mi crea credibilitate, am omis faptul că am nevoie de un plan și de calitate, nu de cantitate.
Să vă explic.
Când am trecut de pe zgomotulgandului.ro pe mateoc.ro am gândit retransformarea blogului într-o formă în care să mă reprezinte. Am creat o pagină nouă de facebook, care momentan este mică și în care nu am investit decât în articolele unde mi s-a cerut.
Un plan care să-ti aducă calitate, nu cantitate
Experiența m-a învățat că ai nevoie de un plan: să știi ce vrei să scrii, cui te adresezi și cum ajungi la acel public. Am început cu adevărat să înțeleg că este mai importantă calitatea și nu cantitatea.
Pe pagina Zgomotul Gândului am peste 8.000 followers pe care îi mobilizez greu. Nu am încă un plan și nici nu am gândit o strategie pentru cum o voi face. Nici nu știu dacă merită.
De ce să nu te adresezi unui public larg?
Sunt nenumărate motive, dar cel mai important este că niciodată nu va rezona toată lumea cu valorile tale. Îmaginează-ți că ești într-o cameră plină de necunoscuți. Fiecare are o preocupare diferită, vârste diferite și cu totul alt fel de a gândi. Orice ai face, nu vei putea niciodată să fii pe lungime de undă cu toată lumea. Așadar, economic vorbind, este mult mai rentabil să te adresezi celor care împart aceleași idei ca și tine.
Desigur, n-ai de unde să știi cine și cum gândește. Însă îți poți imagina persoana perfectă cu care tu ai vrea să interacționezi. Poate sunt cei care citesc mult sau au un tatuaj. Poate îți dorești să vorbești doar cu studenții sau cu cei la început de drum. Sau poate vrei să te adresezi doar celor care vorbesc limba germană. Habar n-am, dar ai nevoie să te gândești cu cine ai vrea să fii prieten (virtual).
La început de blogging: plan și calitate
Așadar, învățați din experiența mea dacă sunteți la început de drum. Răspundeți-vă la întrebarile de mai sus, schițați o idee și țineți-vă de ea. Bag ambele mâini în foc că dacă veți crea conținut de calitate pe domeniul pe care vreți să scrieți și dacă veți căuta publicul interesat, succesul este doar o chestiune de timp.
dam ăla
Tare aia cu tipul dubios – unele blogărițe credeau că e dam ăla de fiecare dată când se uita unu’ urât la ele. Femei nebune.
Cronologic. Ți-ai făcut site cu gândul zgomotului. Și pagină de facebook, în căutarea traficului. Ți-a zis cineva (nu știu, un Putin al blogosferei) că nu-i bine și ți-ai făcut altul. Ăsta. Și pagină de facebook, logic. Și muți chestii de pe unul/una pe altul/alta. Din nou, logic. Știi că a treia variantă e cu noroc, nu?
De fapt trebuie să te adresezi unui public larg ca să-i pescuiești de acolo pe ăia care sunt interesați de aceleași lucruri ca și tine. Oamenii se grupează după chestiile pe care le au în comun, nu te gândești mai întâi să-i cauți pe ăia cu care crezi tu că ai ceva în comun – tinerii din ziua de astăzi. No offence, tu vrei ceva, dar încă nu știi ce. Și văd că vă adunați nu știu câți blogări ca să… să… ceva.
Nu lua ca pe o ofensă ce zic eu aici, dar ați devenit obsedați de formă și profesionalism, iar dacă vorbim numai de cafenele și spectacole descoperite prin oraș…
Teodora
@dam ăla, nu e cu offence, zic doar să mai ai puțină răbdare. Imperiile nu se construiesc peste noapte!
Emil Calinescu
Problema blogurilor generaliste, cum este al tau, este ca isi seteaza foarte greu publicul tinta.
Eu am si generaliste, personale cum imi place mie sa le spun, dar si de nisa. La Cinemil.ro e foarte usor de setat publicul tinta. Oamenii vor filme, intra acolo sa vada recomandari de filme. Pe blogul de teatru la fel.
Dar pe blogul personal e mai greu. Ei, cumva, trebuie sa fie interesati de MINE. De persoana ta.
In cazul tau, la modul sincer, care ar fi publicul tinta? In afara de faptul ca-s timisoreni, ca participi la chestii si evenimente care au loc acolo, ce alta calitate mai trebuie sa aiba?
Da, e greu, foarte greu, insa eu nu as abandona pagina aia de 8000 de like-uri. Sub nicio forma.
dam ăla
Știu, se tot construiesc de prin 2008, ca echipa națională de footbal.
Teodora
@dam ăla, pot să zic că nu eram născută pe vremea aceea în online :))
Vlad
Haha, busted! :))
Aici este nevoie de un cuvânt cheie care să transmită esența unui răspuns gândit de înțelepții din munții Tibetului: prioritizare. :))
dunia
Teo, mă bucur că îți pui asemenea întrebări. Contrastul aparență/esență interesează pe puțini.
Acum…
Scriu de 10 ani pe blog. Cunoștințe de management, marketing, social media etc nu am avut. Motivul meu a fost să scriu, nu m-a interesat niciodată cantitatea pentru public, ci cantitatea pentru exercițiu de scris.
Dar dacă intenția este de natură economică vrei să câștigi și pleci la drum cu asta, e greu să ții la calitate. Ia exemplul blogul meu. Unde am ajuns în 10 ani de zile cu articole despre filozofie, literatură, artă, psihologie, psihanaliză?
Ce contează sunt prioritățile. Stabilești motivul real: Scriu pentru bani! sau Scriu pentru defulare! sau Scriu pentru exercițiu de scris!
Iar dacă decizi că scrii pentru bani, începuturile tale sunt bune. După ce capeți o pojghiță de faimă, oarecare vizibilitate, poți să treci la o schimbare, o sucire de 180 de grade devine posibilă.
Notez din experiență și aș putea să vorbesc ore în șir despre ce înseamnă să scrii exclusiv despre ceea ce omul a adunat și a exprimat prin cultură.
Teodora
@Dunia, ți-am mai spus, mă repet și aici: apreciez ceea ce faci tu și integritatea de care dai dovadă! Nu cred cred că sunt expertă, mai am multe de învățat. Totuși, mai cred că doar încercând și greșind învățăm cu adevărat.