🎈 If it comes, let it. If it goes, let it
Mă bântuie fotografia de mai sus de ceva timp. O văd pe toate rețelele sociale când și când. De fiecare dată mă înțeapă puțin la inimă și nu pentru că aș fi bolnavă fizic. If it comes, let it. If it goes, let it. Dacă vine, dă-i voie, dacă pleacă, dă-i voie. E un întreg univers de înțelepciune ascuns în câteva cuvinte.
Un soi de acceptare a condiției umane. Că degeaba crede omul că e un super om, că uneori pur și simplu nu se întâmplă. Pe principiul am vorbit, s-a rezolvat, nu se poate. Mă întreb uneori de ce ne este așa de greu să acceptăm că unele lucruri nu sunt pentru noi în acel moment. Nu zice nimeni că nu vor veni, dar mai mereu lucrurile se aștern fix cum trebuie, la momentul la care trebuie. Că e și cu timingul ăsta o poveste despre care am scris deja.
If it comes, let it. If it goes, let it
Însă până ajungi în punctul în care să fii pe bune ok cu tot ce ți se întâmplă, sunt multe suișuri și coborâșuri. De cele mai multe ori, ai tendința ca om, să iei totul mult prea personal. În 99% din cazuri nu e despre tine. Pentru că oricât de mult mi-ar plăcea mie să cred că pot orice, că sunt mare și tare, de cele mai multe ori nu sunt. De cele mai multe ori nu pot. Și e perfect ok și așa.
Mi-a luat mult timp să învăț că un pas mic făcut zilnic este mult mai productiv decât un salt făcut ocazional. Se spune că furia ascunde de fapt alt sentiment. Și că merge mână în mână cu speranța. Ești furios pentru că speri că poți schimba o situație care te întristează. Uneori nu poți schimba situația, dar poți alege cum să reacționezi la ea.
Sigur, e mult exercițiu și disciplină la mijloc.
Cuvinte mari și înspăimântătoare, ce-i drept. Vin însă la pachet cu multă liniște și claritate.
Mi se pare foarte greșit Nu există nu pot, numai nu vreau. Există nu pot și e foarte greu de acceptat că nu poți în momentul în care vrei. Dar și când vine ziua în care chiar poți, în care chiar ești pregătit, mamă-mamă ce fain se simte.
Fiecare început nou, cere un sfârșit. Fiecare ușă nou deschisă, cere o alta care se închide. Că așa e viața, mama ei de viață, totul are un preț. Mai devreme sau mai târziu vine și nota de plată. Chitanța este fix felul în care te simți tu cu alegerea ta că prețul l-ai plătit oricum.
Așadar, să tragem cu toții aer adânc în piept și să reflectăm pentru o secundă. Suntem în punctul în care ne imaginăm că vrem să fim? Probabil că nu. Nu-i nimic, vom ajunge cu toții acolo unde ne dorim, însă avem ritmuri diferite și cărări separate. O să fie bine, dar până atunci if it comes let it. If it goes, let it.
Să ne recitim cu bine! 🎈