Aluniță nărăvașă, ți-am venit de hac! Sâc.

Mi-a apărut de câțiva ani o aluniță pe genunchiul stâng. Nu știu când a crescut sau cum de a apărut acolo. Cert este că într-o dimineață am realizat că de genunchiul meu stă lipită o sămânță de pepene verde – altfel nu o pot descrie. Am ignorat-o vreo 4 ani, însă acum câteva sătpămâni am simțit că este momentul să ne despărțim.

Cu chiu și vai – pentru că mereu altceva era mai important :D. Am reușit să ajung la medicul de familie să-mi iau o trimitere pentru dermatologie. Cu această ocazie mi-am activat și cardul de sănătate și promit că nu voi încerca să scot bani de la bancomat cu el. Asta s-a întâmplat marțea trecută.

Pentru că avântul meu de a merge de bună-voie la medic nu s-a diminuat nici o secundă, am decis ca joi să văd dermatologul. Acesta mi-a făcut mai departe trimitere către secția de chirugie plastică și reparatorie. Deși medicul dermatolog a spus că pot trăi mult și bine cu dermatofibromul (!) meu din genunchi, am preferat să iau decizia de a vedea totuși un chirurg.

Un dermatofibrom înseamnă o formațiune tumorală cutanată, în cazul meu hiperpigmentată, adică de culoare închisă. Abia de curând am înțeles și eu riscul căruia te expui, în cazul în care prezinți astfel de alunițe.

S-a întâmplat de două ori să mă lovesc în geninchi la aluniță. Prima dată m-am agățat de cearșaf și s-a dezlipit puțin fără să sângereze. A doua oară m-am agățat cu sandaua în timp ce schimbam poziția de picior peste picior. Atunci a sângerat și m-am speriat.

Așadar, ieri dimineață m-am prezentat la spital, mi-am făcut internarea și toate actele necesare și undeva în jurul orei 12:30, alunița mea și cu mine eram separate, ea fiind trimisă la biopsie pentru orice eventualitate.

Operația în sine a decurs fără probleme. A durat mai mult până doamna asistentă a pregătit trusa sterilă. Recunosc că mi-a fost teamă, aceasta fiind prima intervenție de acest gen pentru o aluniță nărăvașă.

Mi-au făcut anestezie locală, iar înțepătura de ac a durut puțin de tot, apoi nu am mai simțit nimic. Cred că groaza nu mi-a fost de bisturiu, pe cât mi-a fost de ac. 😀

Nu m-a durut deloc, dar am simțit că s-a lucrat pe mine. Aseară, după ce anestezie și-a părăsit jobul de a-mi ține nervul adormit, am simțit că mă pișcă puțin în zona cu pricina, dar nimic grav.

Ideea acestui articol este că dacă previi, poți trata mai ușor. Dacă aș fi căzut și mi-aș fi rupt monstrulețul, poate că aș fi avut mult mai mult de suferit. Oricum am resimțit o sensibilitate crescută în zona respectivă. Nu mă durea, însă nu-mi plăcea să mă ating acolo.

Să nu vă fie teamă de medici, pentru că nu sunt monștri – sau cel puțin nu toți. Nu unde am fost – la Casa Austria. Oamenii de acolo chiar se străduiesc să facă lumea mai bună. Nu spun asta doar din perspectiva pacientului, ci și a studentului care face acolo practică. 🙂

Așadar, cam aceasta a fost expereința mea cu alunița neastâmpărată. Mă bucur că am luat această decizie. Te îndemn și pe tine, dacă ai alunițe să mergi la un medic dermatolog. Pur și simplu mergi la un control și fă ce-i bine pentru tine, chiar dacă ți-e teamă. Be brave și-ți va fi bine!