Cum am petrecut revelionul

Știu că-i a patra zi din an și că discuția despre revelion ar trebui îngropată până peste 361 de zile. Totuși, articolul lui Cabral m-a suprins zâmbind, căci nici anul aceste trecerea dintre ani nu a fost spectaculoasă. Când spun folosesc acest epitet, mă refer la faptul că nu am plătit o căruță de bani pe un bilet la un restaurant fancy, pe rochie, machiaj și toate cele.

Anul acesta a fost rândul meu să dau strigarea. Așadar, am adunat toți prietenii pe care-i știam fără planuri, mi-am trimis părinții de acasă și am încins o petrecere lejeră.

M-am angajat să pregătesc felul principal și desertul, iar aperitivele urmau să fie aduse de fiecare în parte. Nu mi-am imaginat câtă mâncare s-a adunat. Prietenii mei s-au întrecut pe sine. Salate care mai de care mai gustoase, platouri șic aranjate, iar gustul… O minune!

Aperitivul l-am servit încă în 2016. Ne-am spus că o vom lua încet știind câtă mâncare avem pregătită. Apoi s-a întâmplat un lucru care se întâmpla mereu la petreceri când eram mică: băieții stăteau într-un colț, iar fetele în altul. Aici a fost vorba despre camere diferite, căci bărbații au ales bucătăria una se putea fuma, iar noi, domnișoarele, ne-am făcut de cap pe ritmuri latino și r&b.

Pe cuvânt că bărbații nici n-au îndrăznit să ne urmeze, iar cu puțin timp înainte de 0:00 au decis să-mi atragă atenția că urmează momentul șampaniei. Mi-au întrerupt momentul, dar n-am avut de ales. Cum să ratez intrarea în noul an? Evident, am scos paharele bune și am ieșit în stradă. Deși nu mă așteptam să văd artificii (știți, cartierul meu este destul de liniștit în mod normal), iată că o serie de vecini și-a făcut de cap și ne-a încântat cu un foc modest.

Au urmat ciorba de perișoare, somonul, friptura de porc și o minunăție de tiramisù. Nu m-aș lăuda cu el dacă nu l-aș fi făcut fiind pe jumătate în moarte gripală. Partea de jocuri ar fi mers și mai bine dacă sângele nostru se concentra pe creier și nu pe digestie. Dar mna, nu poți să le ai pe toate.

Seara s-a încheiat pe la 4:00, la puțin timp după ce s-au întors ai mei. Nu au spart ei cheful, deja pregăteam pachețele pentru fiecare invitat. Carla a fost atât de bucuroasă când a reușit să prindă un taxi, de parcă abia aștepta să plece. Confuzia mea a dispărut după ce a venit sms-ul edificator – le era frig și somn, dar seara fusese grozavă.

Gazdă bună sau nu, m-am distrat. Ce mi-a dat de gândit a fost rapiditatea cu care s-a scurs timpul. Oare așa repede va trece și 2017? Rămâne de văzut. Am încercat să potolesc limbile ceasului la un pahar de șampanie, cu muzică bună și o scriere din inimă. Nu mi-a reușit, căci mama avea chef de povești și rezoluții. Nu i-am spus nimic despre planurile din noul an pentru că ele nu există concret. Sunt doar idei.

Cam așa am petrecut noi revelionul și nu intenționăm să schimbăm mare lucru în viitor. Până una alta, voi cum ați petrecut la trecerea dintre ani? 🙂