❤️️ Ce este iubirea sau neurochimia iubirii

Cu toții am fost cel puțin o dată în viață îndrăgostiți. Cu toții iubim pe cineva. Însă ce e iubirea de fapt? Dragostea este laitmotivul multor opere literare, a multor spectacole de teatru, filme și seriale, a unor articole de blog (am mai scris pe acest subiect aici).

Abia acum omenirea începe să înțeleagă de fapt ce se petrece din punct de vedere biochimic. Cu toate acestea, iubirea rămâne un fenomen destul de complicat de definit. Având în vedere ziua pe care o sărbătorim, îți propun astăzi un articol despre partea științifică a iubirii.

🌸 Iubirea este unul din marile mistere ale omenirii.

Știința a progresat, la fel și tehnologia. Astăzi chiar putem vedea ce se petrece în creierul cuiva și putem înțelege cum relaționează acesta cu lumea exterioară. Și, poate, cel mai important subiect din această perioadă, oamenii încep să înțeleagă ce horomoni ne ajută să relaționăm, care sunt mecanismele biochimice prin care o căsnicie este durabilă și cum putem da naștere unor copii sănătoși fizic și mental.

Iubirea este un sentiment plăcut. Creierul nostru este programat să caute și să se bucure de această emoție pentru că are nevoie să supraviețuiască. Privind din punct de vedere evolutiv, iubirea ne ajută să perpetuăm specia, să naștem copii și împreună, ca un cuplu, să ajutăm la creșterea și dezvoltarea lor.

Un lucru este sigur. Scopul iubirii este de a duce viața mai departe prin următoarea generație. Însă de ce este nevoie pentru a face copii și a-i crește pentru a fi adulți funcționali?

🙈 Mai întâi a fost sexul sau mai bine spus dorința

O relație romantică între doi oameni începe prin atracția fizică, sexuală. Creierul știe să caute, analizeze și să selecteze cel mai potrivit partener pentru a procrea. Probabil că nimeni nu se gândește la o primă întâlnire Hei, cu tine vreau copii!, nu conștient cel puțin, însă mintea lucrează.

Fără să îți dai seama, analizezi ce vezi, ce auzi, ce miroși, poate chiar ce pipăi. 😀 Din păcate, nu întotdeauna partenerul ales este cel mai potrivit. În cazul bărbaților vorbim despre testosteron și despre estrogeni în ceea ce privește femeile. Ambii hormoni nu sunt direct legați de iubire și atașament stabil.

Mă opresc cu acest subiect și te invit să urmărești acest TedTalk:

🤔 Ce este iubirea? Un cocktail cu hormoni

Debic, 2007, a stabilit că iubirea este codată biologic prin trei neuromodulatori: dopamină, ocitocină și vasopresină. Probabil că știi deja că dopamina este hormonul plăcerii și acționează prin circuitul de recompensă. Atunci când cumperi ceva ce ți-ai dorit foarte mult, se eliberează dopamină. Când afli că ai fost promovat la muncă sau când mănânci ceva ce îți place, exact, se eliberează dopamină. Totodată, atunci când privești chipul persoanei iubite sau îi simți mirosul, dopamina inundă creierul.

De menționat aici este și noradrenalina, hormonul care te ajută să ”poți un pic mai mult”, activează și mai mult corpul, dând senzația de fluturi în stomac și pierderea apetitului, uneori și a somnului. Studii recente arată că nivelul serotoninei ar fi scăzut în stadiul de iubire nebună.

Atașamentul romantic sau atașament matern?

Atașamentul se referă la angajament și responsabilitate față de persoana iubită. După primii patru ani de relație, nivelul dopaminei scade, însă dacă lucrurile sunt potrivite, aceasta este înlocuită.

Hormonii cheie în ceea ce privește atât atașamentul romantic, cât și cel matern, sunt ocitocina și vasopresina. Aceștia joacă un rol important în crearea intimității în cuplu, precum și a unui atașament solid. Ambii sunt eliberați în momentul orgasmului, iar în cazul mamelor – atunci când nasc ori când hrănesc la sân copilul.

Se susține teoria precum că ocitocina este de fapt lipiciul dintr-un cuplu și în același timp poate crea și întreține sentimente precum gelozia și dependența față de persoana iubită.

Studiile efectuate pe șoareci arată că numărul receptorilor de ocitocină și vasopresină este esențial pentru a păstra relația monogamă. Modificarea numărului acestor receptori duce la modificări de comportament. Spre exemplu, administrarea antagoniștilor de vasopresină la șoareci, le-a modificat comportamentul cobailor, astfel încât aceștia și-au neglijat partenerul și au refuzat să se implice atunci când un alt mascul dorea să se împerecheze cu femela lor.

💭 Ce se întâmplă de fapt în creier atunci când iubim?

Când ești cu persoana iubită te simți protejat și în siguranță. Atât amigdala – centrul frici și al furiei, cât și cortexul parietal, frontal și cel medio-temporal prezintă o activitate scăzută. Acest mecanism este considerat ca fiind implicat direct în consolidarea încrederii între parteneri, precum și a legăturii existente. Faptul că partenerii pot fi vulnerabili și pot avea încredere să vorbească liber despre ceea ce simt și gândesc, nu face decât să întărească atât atașamentul cât și încrederea reciprocă.

Cortexul frontal, centrul funcțional executiv, rațional și logic este inhibat. Nu degeaba se spune că

Iubirea este oarbă.

Zeki, 2007 descrie acest aspect ca fiind o relaxare a judecății și rațiunii. Atâta timp cât iubești o persoană, tinzi să treci cu vederea defectele sale. Să îl accepți așa cum este. Este instinctul natural de supraviețuire. Știi că omul respectiv are gene bune, așa că treci cu vedere mici defecte de ”fabricație”.

😳 Căutăm să fim iubiți și să iubim fără a fi judecați, în ciuda faptului că nu suntem perfecți.

Atunci când ești într-o relație de cuplu, ai tendința să renunți la plăcerile și activitățile pe care le aveai odinioară. Acest lucru se petrece prin inhibiția cortexului prefrontal și parieto-temporal.

Ne pierdem pe noi în detrimentul persoanei iubite.

Zeki susține că descoperirea implicării acestor zone are importanță deosebită și explică de ce atunci când iubești ai tendința să te pierzi în plăcerile și alegerile partenerului. Tocmai de aceea, persoanele cu interese și plăceri comune au șanse mai mari de a forma cupluri fericite și trainice.

Așadar, atunci când iubești și simți că ești cu capul în nori, că ai fluturi în stomac și că explodezi de fericire, dopamina și noradrenalina ta sunt pe val. Când simți atașamentul față de o persoană înseamnă că ai niveluri crescute de vasopresină și ocitocină, iar dacă te simți în siguranță alături de persoana iubită, pe semne că amigdala ta e liniștită. Faptul că judecata îți este încețoșată, te ajută să nu vezi defectele partenerului.

💙 Iubirea romantică se corelează cu atracția sexuală

Cu siguranță sexul este mult mai plăcut alături de persoana iubită, cu care te simți în siguranță și care nu te judecă. Zic și eu 😜

Și toate acestea au un scop nobil – perpetuarea speciei. În sinea noastră știm că ne dorim copii sănătoși atât fizic cât și emoțional. Știm că putem avea grijă de ei atâta timp cât îi conjurăm cu iubire. Pentru că da, iubirea, oameni buni, este un drog.

Să ne recitim cu bine! 🌺

💡 Sursa informațiilor din acest articol și aici.