Ce bine că e vineri

Ce bine că e vineri și că nu am un weekend deloc plin. Adică serios, chiar e lejer. Nu am nimic de citit pentru facultate, nu trebuie să o duc pe Lexie la cosmetică, nu trebuie să mă duc pe mine la cosmetică și nici nu mi-am propus să fac curățenia de primăvară. Ba mai mult, parcă aș pleca de acasă, dar timpul meu e arhi-suficient și nu mă pot hotărî unde să plec.

Fac ce fac și nu reușeșc să dau decât peste bloguri puse la punct, unde toată lumea se respectă, unde oamenii știu că nu-i ok să publici comunicate de presă integrale, unde e clar că în spatele acelor texte sunt oameni echilibrați, fără frustrări și fără  alte supărări.

M-am trezit azi-dimineață fresh și pregătită pentru o nouă zi superbă, care a început cu aer călduț de primăvară. Mașina mea mă aștepta cuminte în fața casei. Curată ca lacrima, noroc că nu mai am nisip pe ea. Mă simt și mai norocoasă că săptămâna trecută am spălat-o și la numai două zile după acel vânticel mi-a ocolit fix mașina mea. Restul sunt pline de praf, a mea nu.

Cum să vă zic că mă pălește cheful peste ochi să mă apuc de sport. Tragedia este că am atât de mult timp liber, încât nu știu ce să fac cu el. Eh, găsesc eu, no?!

În caz că nu v-ați prins încă, ceea ce mi-e greu s-o cred, ironia de mai sus e mai lungă decât toate cuvintele puse la un loc. Și ca să fie bine, cred că am  nevoie de ochelari și acia nu-s ironică deloc.

Oricum, cea mai bună parte a săptămânii este că am primit pozele de la Amalia și că aseară am fost la lansarea show-roomului Green Future din Timișoara. Da vă zic eu mai multe când primesc pozele. 😀

Ce bine că e vineri și că nu-i luni. Prevăd că voi dormi până luni. Sau voi fi în comă. Sau timpul se va scurge mai repede decât apa de la robinet și buf! Iar va fi luni.