Castelul Peleș – un loc unde poveștile prind viață

A fost a doua oară când am vizitat Castelul Peleș. Încerc să-mi amintesc senzația avută la prima vizită, însă nu reușesc. Cred că eram prea mică.

De această dată, l-am văzut cu ochii și cu mintea deschisă, cunoscând un strop de istorie. Știind ce secrete ascunde în spate, fiind conștientă de importanța lui, am fost efectiv fascinată. M-a fermecat, m-a purtat în altă lume și pentru o oră și jumătate am călătorit în timp.

Încerc să-mi adun gândurile și să scriu despre această experiență. ”Perla Coroanei”  este situată în Sinaia și a fost construită între anii 1873-1914. Castelul Peleș a fost martor al unor evenimente precum abdicarea Regelui Mihai I al României în 1948, fără de care România pe care o știm astăzi nu ar fi existat.

Construcția, care a durat 41 de ani, a implicat de la zidari și tâmplari români, până la materiale, în mare măsură, autohtone. Cumva este dovada vie a faptului că și românii pot, dacă vor.

Informații turistice

Vizita acestui monument nu costă o avere, însă orele de vizită sunt destul de limitate. Muzeul Național Peleș este deschis turiștilor între orele 9:15 și 16:15, excepție făcând ziua de miercuri, când programul este între 11:00 – 16:15, iar luni este complet închis pe timp de vară. Orarul complet de vizitare îl puteți regăsi aici.

Se poate opta pentru expoziția de bază, care reprezintă parterul sau pentru turul opțional, ce include și apartamentele regale, adică etajul.

La ultima vizită, am ales turul opțional. Prețul de intrare mi s-a părut destul de mic. Pentru vizitarea Palatului Schönbrunn plătești 17,50 €, adică 80,00 lei și poți vizita 40 de camere. Am scris despre acest aspect deja aici. Din punctul meu de vedere, aș fi dat chiar și mai mult știind că banii vor fi folosiți în scopul menținerii acestui monument integru.

Știați că…

Peleș a fost reședința regală de vară a monarhiei între 1883 și 1947, urmând ca în 1948 să fie naționalizat de câtre comuniști. Bunurile au fost inventariate și răsfirate prin țară la diverse muzee.

Mai apoi, între 1953-1975 și după 1990 până astăzi, este deschis pentru vizitare. Abia în 2007 a reintrat în propietate familiei Regale, rămânând însă în administrația Statului Român. Familia regală n-a mai locuit la Peleș din 1914, însă castelul a rămas ca spațiu aulic pentru primirea oaspeților de seamă.

Castelul Peleș – grandios, dar foarte primitor

Făcând comparație cu Palatul Schönbrunn, care este imens, dar totuși impersonal, Peleș are acea aură regală, însă este foarte primitor. Parcă te îmbie să visezi la vremurile în care regalitatea era un punct de reper. Când regii și reginele își duceau viața acolo, conduceau un imperiu și se bucurau de fiecare zi.

Camere încărcate de povești

Fiecare cameră are povestea ei, iar întregul muzeu poartă amprenta unei istorii tăcute, dar încă vii. Una din cele mai frumoase și degajate încăperi mi s-a părut sala de muzică, în care regina Elisabeta organiza serate muzicale.

Acolo, impunătoare, însă gingașă, statea o harpă. Luminată de razele blânde ale soarelui, te ducea cu gândul liniște și pace.

Singurul bal dansant organizat la Castelul Peleș a fost organizat în 1892, cu ocazia aniversării a 27 de ani a  Principelui Moștenitor Ferdinand. Sala Maură a fost gazda acestui eveniment în care 130 de persoane au dansat ca-n povești.

Ziua de naştere a lui Nando, 27 ani…seara, la ora 9:00 , mare soarea, 130 de persoane, aproape toată Sinaia. ….Focuri de artificii, bufet…Ora 11/2 ne retragem în sala maură unde se dansează …  (Jurnal Carol I al României, vol.II 1888 – 1892, pag. 321 – 322 )

Auzind-o pe ghida noastră povestind cele de mai sus, mă și vedeam îmbrăcată într-o rochie de bal, dark navy cu detalii aurii, mănuși albe din mătase și o diademă delicată. Brrr, da, mi-ar fi plăcut să trăiesc măcar o noapte în acele timpuri. 😀

Apoi, apartamentul imperial, amenajat cu ocazia vizitei împăratului Austro-Ungariei (1906) Franz Joseph I, dormitorul regal și biblioteca regală sunt săli care n-au cum să nu te ducă la gândul ”cum ar fi fost dacă…”.

Atenția la detalii, decorurile fine, mobilierul sculptat cu migală, toate întruchipează eleganța și acea atmosferă nobilă, regală.

În fotografia de mai jos este dormitorul regal luminat de un candelabru din cristal de Boemia.

Îmi doresc din tot sufletul ca peste și peste 50 de ani să-l pot vizita și să fie la fel de frumos.

În ciuda puzderiei de turiști, a comercianților care încearcă să-ți vâre pe gât diverse, Castelul Peleș merită vizitat măcar o dată în viață.

Deși am făcut fotografii în interior plătind taxa necesară și o parte le-am și postat pe Instagram, nu voi lăsa aici mai mult.  Dacă ar fi după mine, n-aș lăsa să se fotografieze deloc în interior.

LinkedIn