Joi am participat la conferința dedicată managementului și marketingului cultral – Linked Cuture, semnată PRbeta. Am reușit să prind câteva sesiuni cap coadă, printre care cea susținută de către Ana Nicolau, editor al editurii Nemira.

Prezentarea s-a intitulat 10 mituri despre edituri și și-a propus să demonteze cele 10 idei preconcepute sau greșite pe care oamenii le au despre edituri. Acestea au fost demontate prin exemple și argumente rațitonale. Înainte las aici câteva cifre pe care Ana le-a oferit în prezentare și pe care le-am notat tocmai pentru că mi s-au părut importante:

  • piața de carte din România este estimată în jurul cifrei de 80 de milioane de euro, fiind cea mai mică din Europa
  • un european cheltuiește în medie 7 euro/an pentru o carte, pe când în România, oamenii cheltuiesc undeva în jur de 4 euro/an
  • 69% din populație nu a citit o carte în ultimul an
  • în țară există aproximativ 200 de librarii, dintre care 50% din piața de carte este în București

O fi bine, o fi rău? Cred că acest lucru ar trebui să îl decidă fiecare individual.

Ce nu știam despre Nemira, în schimb, este că publică 150 cărți/an, dintre care 8-9 autori români. Editura are 700 de titluri la activ și colecții precum Babel, Damen Tango, Young Adult.

Rămâne în aer întrebare pe care mi-am pus-o mereu: cum facem cititul cool again? Avem nevoie de lecturi și cărți în viața noastră?

5 din cele 10 mituri despre edituri & cărți

Editura este o tipografie – nu, editura nu imprimă, ci preia cartea de la stadiul de manuscris ori carte publicată în altă limbă, o traduce, o corectează, lucrează pe text pentru a ajunge la forma-i cea mai bună. Apoi, se ocupă de promovarea și vânzarea ei către librari și nu direct către cititori.

Într-o editură lucrează numai editori – nicidecum, editura este acel loc unde cărțile prind viață, formă, culoare și devin atractive pentru vânzare. Mi s-a părut de-a dreptul hilar când am aflat că unele editurii nu au buget de promovare – marketing și PR. E clar că populația are nevoie de un implus. Cifrele de mai sus sunt mai mult decât grăitoare.

Editura nu este o societate comercială – editurile sunt și ele în sine afaceri care produc și promovează cărți. Contează enrom pasiunea pentru carte și literatură, însă ca orice afacere money talks. Cred că este curată ipocrizie să susții că editurile nu ar trebui să abiă profit, să nu promoveze ceea ce vinde. Tocmai că prin aceste titluri, editurile reușesc să se susțină și să publice și altceva.

Cărțile nu sunt un produs comercial – personal, nu înțeleg de ce toată lumea fuge când aude de comerț, produse și reclame. E clar că orice produs are unele costuri de producție, deci automat va avea un preț. Deci va deveni un produs și se va putea comercializa, așadar va avea un preț. Nimic nu e gratis.

Ce este special la cărți este faptul că sunt un produs cultural care se vând chiar din stadiul de manuscris.

Cărțile sunt prea scumpe – cărțile sunt, chipurile, scumpe, însă doar 10-15% din preț se întoarce la edituri. 40-50% din prețul cărții revine librarului sau a retailerului, între 5-10% este prețul de producție.

Ce rămâne se distribuie între autor și buget de promovare. Tirajul mediul al unei cărți în UK este de 10.000 de exemplare, pe când în România media este de 1.000-1.500 de bucăți.

Fac parte din gașca celor care încă citesc. Am prietene cu care fac schimb de cărți, de idei. Cu toate acestea, sunt puțini dintre cei pe care îi cunosc și care își fac timp să citească. E mai simplu să te uiți la un video sau să asculți un podcast. Nu o spun peiorativ, dar e o realitate.

Așa că vă întreb și pe voi: cum facem cititul cool again?