Cafenele din Timișoara – preferatele mele

Cafenele din Timișoara: Dacă sunt locuri pe care le frecventez, acelea sunt cafenelele. Merg de cel puțin trei ori pe săptămână să beau o cafea în oraș din simplul motiv că fie timpul e prea scurt să merg acasă, fie e prea lung ca să atârn pe holuri. Uneori ies la cafea cu prietenele mele și povestim una, alta. În timp, după ce am vizitat majoritatea cafenelelor din zona centrului, am prins drag de unele locuri, fiecare dintr-un anume motiv.

Cafenele din Timișoara: Cel mai des frecventez cafeneaua Castrum Caffe pentru că este aproape de facultate și pentru că de cele mai multe ori ne este lene să ne deplasăm mai departe.

Îmi place că au produse cu un preț decent, au un sandviș cu ton și porumb de milioane, iar chelnerițele sunt mereu drăguțe și prompte. Pot să numesc această cafenea drept la îndemână, cea unde am așteptat după examene să primesc nota, unde am chiulit de la unele cursuri ( 😀 ), unde am legat prietenii și am povestit de toate. În principiu, acest loc rămâne locul ”cafelei pe fugă”.

Cel mai mult îmi place la Symphony  în centru.

E chiar în stânga cum te uiți la Operă, în piața Victoriei. Aici e locul în care am crescut, să zicem așa. În ultimul timp nu am mai fost pe acolo, pentru că nici nu am avut timp de ieșiri din categoria no real reasons. Dar aici este ”cafeneaua cu povești”. Pe lângă cafeaua bună pe care o pregătesc aici, au un piure de castane de-aș mânca toată ziua. Îmi place foarte mult și locația, adică vezi aproape tot centrul. Este o cafenea elegantă, nu foarte scumpă, iar personalul – tind să cred – că mă știe din vedere sau cel puțin obișnuia să mă știe. Aici prefer să vin și când vreau să ies de una singură, să lucrez ceva pe laptop sau pur și simplu să privesc oamenii trecând pe strada pietonală. Aici am organizat acum ceva timp un eveniment și de atunci știu că atmosfera faină se datorează și patronului. 🙂

Cafenele din Timișoara: Cea mai elegantă cafenea mi se pare Cafe Colț, local pe care îl frecventam mai ales în liceu.

Era aproape de școală, chiar vizavi. 😀 Cu toate acestea, aici nu mi-a plăcut mereu chelnerița, pentru că deși venea câte una nouă, toate erau la fel de acre, dar îmi place foarte mult baia pentru că este mereu curată, mereu miroase bine și niciodată nu lipsește săpunul și hârtia. Da, e important.

Cafenele din Timișoara: Ar mai fi de povestit despre unele cafenele, dar momentan mă limitez la acestea. Sunt curioasă ce cafenele frecventați voi și de ce vă plac. Între timp, merg să beau o cafea… de la automat. 😛