Ca pentru ziua de luni
Am lucrat aseară la un articol aproximativ 3 ore pentru că mi-am dorit să-l public acum dimineață. Era un articol despre psiholog și despre de ce nu e rușine să mergi la el dacă simți nevoia. Am rugat pe cineva să-l citească și să-și dea cu părerea înainte de publicare. Concluzia a fost că nu l-am mai publicat, pentru că nu-i destul de bine documentat și cumva tema e una ”grea”.
Mbine, mi-am zis. Am făcut un articol cu citate motivaționale de luni dimineața. Să vă începeți ziua, mi-am zis. Căcat, nimeni nu vrea să citească așa ceva. Norocul meu a fost că am ratat programarea lui și uite așa nu s-a publicat.
A venit maică-mea la mine să-mi spună să mă trezesc că întârzii la școală, deși eu am curs abia de la 11. Și era doar 8:39. Încercarea de-a moțăi a dat greș, așa că mi-am deschis netul și am început să citesc postările blogurilor la care-s abonată.
Astăzi nu dau link, pentru că-s supărată. Unul dintre ei m-a făcut cu ou și cu oțet. Bine, nu pe mine personal. Ok, nici nu știu dacă să mă iau în considerare la ceea ce a scris. Și of, totuși am sărit de cur posterior în sus pentru că nu mi se pare în regulă. Oricum părerea mea e exact ca a unui ghiocel în fața unui tanc, toți cei care-l comentează sunt de acord cu el și m-am trezit eu, gică contra să-i zic că nu-mi place articolul pentru că… motive.
Dar câte nu-s în regulă pe lumea asta și rămân așa chit că oameni spun sau nu?! Nu-mi plac jignirile gratuite și mișto-ul oferit de dragul de-a ”deschide omenirii ochii”.
O altă frustrare de luni dimineața este că încă nu am băut cafea. Mă stresează deja gândul că e a 9-a săptămână de facultate și nu am citit mai nimic din diverse motive, toate bine întemeiate, cum nu? 😀
Mă mănâncă buricele degetelor să scriu despre un lucru pe care l-am făcut marțea trecută, dar nu pot încă. Nu am dovezi și mi-e că nu mp credeți. Dovezile sunt pe drum și cândva veți afla. Eu sunt mega-încântată, deși nu am văzut încă rezultatul.
Hai cu o zi de luni lină! 🙂