[inspirație] Kapa Center și fiecare dintre noi ducem mai departe gestul Ancăi Gaica
Inspirația lunii martie vine de la o tânără care a făcut un gest mărunt, dar care contează atât de mult. Este genul acela de acțiune care stă în puterea tuturor, dar pe care ignorăm să o întreprindem. Poate din lipsă de timp sau ignoranță. În cele ce urmează, veți vedea că inițiativele mici pot schimba un univers.
Pe Anca Gaica o știu doar de pe Facebook în urma gestului inimos pe care l-a făcut. Anca a întâlnit în parcarea unui supermarket un bătrân de 73 de ani – pe domnul Ciprian. Era cu hainele ude, înfrigurat și s-a gândit să-i ofere o pătură și un pic de alinare. Într-un final, l-a dus acasă, i-a oferit o masă caldă și l-a lăsat să doarmă peste noapte la ea.
Întreaga poveste o puteți citi în postarea ei:
În urma acesteia, povestea a devenit virală. A adunat peste 2.000 de distribuiri, zeci de comentarii și mii de like-uri. Oamenii au fost înduioșați și mișcați de gestul tinerei.
Cu toate acestea, pentru un bătrân de 73 de ani cu o poveste impresionantă, lucrurile nu se pot limita doar la atât. Deși știrea a făcut vâlvă, iar jurnaliștii s-au înghesuit să scrie despre gestul Ancăi și povestea bătrânului domn Ciprian, un centru comercial din Timișoara a decis să facă mai mult.
Gestul Ancăi dus mai departe de Kapa Center
Astfel, în cursul acestei zile, Kapa Center prin reprezentanţii săi, va contribui în a ușura, cel puțin pentru moment, soarta bătrânului. Acesta va face astăzi o vizită la frizer și va primi din partea centrului comercial haine noi și călduroase.
Rămâne însă întrebare – ce va face acest om în continuare? Nu are pe nimeni, locuiește într-o casă fără încălzire. De muncit, nu mai poate munci.
Și uite așa, prin aceste exemple, realizăm că societatea noastră mai are mult de lucrat în ceea ce privește compasiunea și ajutorul pentru aproape. Nimeni nu știe de câte ori a trecut pe lângă acest domn și l-a ignorat complet. Poate vremea nu era la fel de rea sau poate omul nu părea chiar atât de neajutorat. Sunt scuze pe care ni le găsim pe moment în apărarea ignoranței cronice de care suferim.
Există nenumărate situații în care, folosindu-se de compasiunea umană, șmecherii se transformă brusc în oameni ai străzii. Suferind de fel de fel de hanidcapuri fictive, istorii care ai de care mai impresionante, aceștia se folosesc de bunătatea trecătorilor pentru a stoarce banii munciți. Se știe că în spatele cerșetoriei este o întreagă mafie. Dinică ne spune că în Filantropica că mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană. În realitate, nu toți cei care sunt sărmani sunt și șmecheri. Unii chiar merită să fie ajutați.
Fiecare poate ajuta
Gestul Ancăi Gaica ar trebui să ne fie lecție de viață, nu doar un subiect pe care să-l convertim într-un viral. Revin cu fotografii de la fața locului și cu îndemnul de a privi mai puțin în ecranele telefonului și mai mult în jur. Încă sunt ferm convinsă că schimbarea stă în puterea fiecăruia.
Dacă doriți să-l ajutați pe domnu Ciprian, o puteți contacta direct pe Anca. Știți cum se spune, dar din dar se face rai 🙂
Tmblog
ok, sunt piele de gaina, lacrimi in ochi, dar cu faith in humanity restored.
Teodora Mateoc
@Tmblog, nnu-mi dau seama dacă ești sarcastic sau nu :))
Tmblog
Nu iau niciodata in balon faptele bune si nici pe oamenii care le fac.
La tine am citit pentru prima data despre povestea respectiva si chiar mi-au dat lacrimile. Asa sunt eu mai sensibil cand vad ca nu toti oamenii sunt rai.
Teodora Mateoc
@Tmblog, atunci mă bucur că ți-am restaurat încrederea.