4 idei din vlogmas 17 #teambalaban pentru content creators

Duminică a avut loc evenimentul organizat de Andreea Balaban, shop my closet unde a fost prezentă #teambalaban. Un clasic, dacă mă întrebați pe mine, pentru bloggerițele și vloggerițele de fashion. Evenimentul a fost documentat în vlogmasul 17 al creatoarei de conținut și m-a făcut să mă gândesc la unele lucruri legate de b/vlogosferă. 

https://www.youtube.com/watch?v=r-nRkRYmpKQ

Sunt nenumărate discuții în jurul creatorilor de conținut. Cât de autentici sunt, ce influențează ei, cum o fac, cât de multă valoare au în fața publicului. 

Am căzut de multe ori în capcana cifrelor.

Mă uitam pe conturi de Instagram și vedeam 200k urmăritori. E impresionant să știi că atâția oameni te urmăresc. Dar întrebarea mai profundă ar trebui să fie: câți cred cu adevărat în tine și câți dintre ei sunt pregătiți să te urmeze?

Până la urmă orice creator de conținut are un scop. Unii vor să capete like-uri și vizualizări pentru a putea face campanii și cam aici se încheie totul. Alții pun omul pe primul loc și abia apoi cifrele. O fi bine, o fi rău, rămâne la latitudinea fiecăruia să judece. 

În contextul în care tema conferinței de anul acesta a fost puterea comunității vreau să notez câteva idei desprinse în urma vlogmasului 17 și nu numai care au legătură cu relația creator de conținut – publicul său.

 

 
 
 
 
 
Vezi această postare pe Instagram
 
 
 
 
 
 
 
 
 

[VIDEO NOU] Hai pe Youtube să vedeți ce-am făcut la Timișoara 😃 Am fost acolo timp de două zile, weekendul trecut, cu ocazia unei conferințe de social media, în cadrul căreia am fost și eu speakeeeerrrr (nota 10 cui mă “aude” pronunțând asta 😅). Treaba a durat câteva ore dar orașul e frumos și ofertant, astfel că ne-am bucurat să mai petrecem încă o zi explorând frumusețile locale (și sunt destule! cred că n-am reușit să vedem nici jumătate). Super frumoasă arhitectură, mâncare bună și oameni foarte amabili, deci un succes, mai venim 😃Mulțumesc mult cui se uită și sper să vă placă! Link în bio! 😘

O postare distribuită de Andreea Balaban (@andreea.balaban) pe

 

Oamenii își dau seama că ești fake

Mi se pare atât de amuzant când unora li s-a urcat faima și divoșenia la cap. Faptul că ai 100, 1.000 sau 10.000 de like-uri pe Instagram nu te face divă și nici nu îți dă dreptul să te comporți ca un pogorât

Nu doar că mă scoate din sărite contrastul dintre online și offline – pe stories super drăguță și în realitate o arogantă înțepată, ci mă lasă de-a dreptul rece. E ca și cum cineva te-ar lua de prost – mă prefac că sunt așa, dar de fapt sunt invers. Oamenii se prind repede de aceste scamatorii și nici toți PR-ii din lume nu te mai scapă de hate-ul de după. Și nici măcar el nu e așa de rău, cum e acel butn de unfollowși ignoranța care vine după el.

Dacă vă uitați în vlogmasul mai sus menționat, Andreea e la fel în realitate precum e și în clipuri. Cu zâmbetul pe buze, cu un vibe pozitiv. Deși, dacă mă întrebați pe mine, este printre cele mai influente vloggerițe autohtone, modestia ei a mers până în acel punct în care și-a imaginat că la evenimentul organizat duminică nu va veni nimeni.

S-a pupat cu toată lumea, a făcut poze, și-a făcut timp pentru fiecare persoană în parte. Comunitatea a răsplătit-o cu cadouri, cu emoții și lacrimi. Oameni buni, voi vă dați seama ce înseamnă acest lucru? 

S-a stat la coadă în frig și ploaie pentru a întâlni un vlogger. Și nu vorbim aici de copii, ci de femei în toată firea. Acest lucru spune multe despre relația creatorului de conținut cu comunitatea sa. 

Fii dedicat oamenilor care te urmăresc

Pe lângă acest aspect, un lucru esențial este să îți iei în serios comunitatea. Am făcut de nenumărate ori greșeala să cred că nu mă urmărește nimeni. Nu mă pot compara cu Andreea Balaban nici în cele mai frumoase vise din acest punct de vedere. Însă poate cea mai importantă lecție pe care am învățat-o de la ea este că fiecare om care te urmărește – chiar și de la distanță – este important. 

Poate acest lucru este cel mai greu de digerat. Transformă cifrele virtuale în perechi de ochi. Dacă ai 100 de lecturări la artcol, imaginează-ți că 200 de ochi te-au privit și tot atâtea urechi te-au ascultat. Este relevant ce le-ai spus? Le-ai dat motive să se întoarcă la tine? Sau pur și simplu te-ai lăudat cu ceva ce ai făcut/primit?  

A fi dedicat celor care te urmăresc înseamnă a te ține de promisiuni în primul rând. Dacă știi că nu poți face ce ai promis, mai bine taci. E și un fel de self reminder pentru că de multe ori am tendința să promit luna și stelele aici într-un moment de imbold de idei. Urmează dezamăgirea și lipsa de chef și uite așa intru într-o buclă toxică. Scriu, cineva citește, promit și nu mă țin de promisiune, acel cineva mă părăsește. (so sad…)

Dacă ești creator de conținut probabil că ai trăit și tu această frustrare. Iată cum o poți depăși. Am glumit, nu am nici o idee. Probabil cu multă muncă și dedicare. Sau cu multă muncă și câteva trucuri furate de la case mai mari.

Zicea Andreea la un moment dat la #NovemberNotes că atunci când nu ai idei, te ajută comunitatea. Dar când nu ai o comunitate, cine te ajută? 

 
 
 
 
 
Vezi această postare pe Instagram
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Bonjour, Timișoara! Ești foarte mișto.

O postare distribuită de Andreea Balaban (@andreea.balaban) pe

 

Autentcitate, sinceritate și asumare

Probabil unul dintre cele mai importante atuuri care a coagulat #teambalaban sunt exact cele de mai sus. Andreea e autentică pentru că este sinceră, pentru că produce un conținut pe care îl consideră util și de multe educațional – chiar dacă nu vă dați seama. Acest clip mi s-a părut aur curat. Clar te învăță ceva, dar mai sunt și simplele haul-uri, de exemplu, din care am învățat cum să aleg hainele, de ce ceva se asortează cu altceva și așa mai departe. Ca mine sunt sigură că mai e cel puțin o persoană 😀 .

Intuiesc că acesta este și scopul balabanicesc, anume de a educa subtil. Dacă mă înșel, scrieți-mi în comentarii, ceea ce mă face să mă gândesc la următorul punct.

Nu înainte de a spune atât – simplul fapt că fiecare suntem unici ne face autentici. Partea cu sinceritatea și asumarea este cu totul altceva. E nevoie de curaj să fii tu. Nu știu dacă societatea, familia sau anutrajul te schimbă, te inhibă sau alte cele. Oricum ar fi, atunci când creezi conținut, mai ales video, acest lucru se vede.

Nu poți copia și să te aștepți să fii mai bund decât originalul. Inspirația este una, copiatul este cu totul altceva. Ambele presupun efort, nu zice nimeni. Însă inspirația trecută prin filtru proriu generează conținut nou (scris, foto, video etc.) ceea ce crește șansa să fii, iacătă, mai popular, mai autentic, mai cum vrei tu.

Hrănirea egoului – felul principal în meniu

De multe ori m-am gândit că noi, cei care ne facem publice gândurile, avem un complex de singurătate și aș îndrăzni să spun de ego înfometat după atenție. Poate mă exprim greșit, dar cine scrie pe un blog, face un vlog, clar simte nevoia de a cunoaște oameni noi, de a împărtăși experiențe cu ei, de primi confirmări, de a transmite informații, de a educa șamd. 

Aerele de divă nu vor face oamenii decât să te invidieze în secret, iar atunci când tu vei veni cu o rugăminte către ei, există mari șanse să te respingă. Din nou, dacă mă înșel argumentați în comentarii. 

Nu poți să vorbești numai despre tine, să te crezi buricul pământului și să ai impresia că oamenii te vor urma. Nu fac pe lupul moralist. Departe de mine acest gând mai ales că am trăit acel moment. Mi-am dat seama relativ repede că nu sunt buricul pământului și că nu îmi pot hrăni mereu egoul vorbind despre mine, despre probleme mele. Lumea e atât de mare, iar eu sunt prea mică încât să îmi permit această aroganță.

Poate vine cu timpul sau poate e doar un punct de vedere și nu imaginea de ansamblu. Am început să scriu de singurătate, dar am realizat că nu doar egoul meu trebuie hrănit. Sunt probleme mult mai  mari în această lume. 

Și pentru a închide cercul, chiar dacă scrisul a fost un refugiu, a scrie ceva util este o micro-împlinire.

Andreea zicea la un moment dat spre sfârșitul vlogmasului că îi pare rău și își dorește să se revanșeze în fața acelora care nu au apucat să o vadă. Să vă imaginați că 4 ore vorbiți cu străini, nu beți nimic,  nu stați jos și nici nu mâncați, ci efectiv faceți cunoștință cu străini, vă pozați cu ei și oferiți cadou un zâmbet. Oamenii au stat la coadă să vă vadă, iar voi efectiv trebuie să plecați pentru că atât a fost cu rezervarea localului. 

Nu contestă nimeni că o astfel de realizare se poate trece pe lista împlinirilor, dar efortul depus este enorm, doar că uneori nu este despre tine, ci este despre acei oameni care consumă ceea ce produci. 

Tendința este mereu să crezi că produsul tău este cel mai important, dar degeaba ești tu cel mai șmecher, cel mai cel, dacă nimeni nu te vrea. O să mori de gât cu tot cu etichetă.

Alte concluzii puteți să trageți singuri. Atât am avut de spus și poate nu e cel mai inteligent articol, dar sper ca ddacă nu vorbele mele, ci vlogmasul Andreei să vă inspire să fiți un pic mai buni fie că sunteți sau nu creatori de conținut.

P.S. Dacă e prea witty, să mă scuzați, dar cred că Andreea tocmai a demonstrat cine e șefa la influență în segmentul ei și că #teambalaban este cu adevărat o comunitate. 😀